Actualitate Social

EXCLUSIV! CARMEN SCÂNTEI A ÎMPLINIT AZI VÂRSTA PENSIONĂRII. Interviu emoționant, chiar de ziua sa. Ce spune șeful epidemiologilor despre cariera de aproape 40 de ani

De la debutul pandemiei, gestionarea crizei, cu decizii imediate, cu analize zilnice sau chiar mai dese de atât, cu evaluări de risc și măsuri în consecință, a fost o muncă de echipă vizibilă mai puțini prin oamenii din spatele deciziilor, cât mai ales prin efectele acestora. Unul dintre oamenii-cheie ai gestionării crizei, la nivelul județului Buzău, și specialistul cu care s-a consultat toată lumea, de la prefect, la medici și directori de spitale, este epidemiologul Carmen Scântei. Se știe mai puțin că, din martie de când evoluează și la noi pandemia, telefonul îi sună foarte des în miez de noapte. Uneori, apelantul este câte un pacient care consideră că un sfat i-ar putea îmbunătăți situația. Alteori, sunt cazuri la limita dintre viață și moarte care impun reacții imediate. Cu experiența celor patru decenii de activitate și cu infinit mai multă energia decât știa că are, înaintea crizei COVID-19, medicul epidemiolog Carmen Scântei este într-un moment în care, inevitabil, face bilanțul. Astăzi a împlinit 65 de ani, vârsta pensionării pentru femeile din România. Șeful epidemiologilor din Buzău nu se simte pregătită să își încheie misiunea în Direcția de Sănătate Publică, locul pe care îl descrie ca fiind ”a doua casă”.

”Am intrat în Direcția de Sănătate Publică în plină pandemie de holeră, și dacă ar fi vorba să mă pensionez, plec în plină în plină perioadă perioadă de pandemie de coronavirus” , a spus, într-un interviu, în exclusivitate, realizat de reporterii sansanews.ro.

Carmen Scântei și-a început cariera, la țară, ca medic de familie într-un dispensar, iar din 1987 s-a angajat la Direcția de Sănătate Publică, în cadrul departamentului de supraveghere. Astăzi, când a împlinit 65 de ani, Carmen Scântei a stat de vorbă, în exclusivitate, cu reporterii sansanews.ro cărora le-a povestit despre satisfacțiile, sacrificiile și greutățile din cariera de epidemiolog.

Reporter: La mulți ani! Este ziua de naștere și momentul în care ați împlinit vârsta pensionării.

Așa este și nu pot să spun că nu mă gândesc la acest aspect.

Reporter : Este momentul în care vă gândiți să vă retrageți?

Deocamdată, nu pot să afirm cu foarte mare precizie că mă voi retrage, dar dacă starea de sănătate îmi va permite o să mai rămân. Dacă nu, atunci o să las pe alții să lucreze în locul meu.

Reporter: Câți ani de carieră aveți?

Din 1981 până azi cât să fie..vreo 40.

Reporter: Cum a fost această perioadă pentru dumneavoastră?

Frumoasă pentru că mi-a plăcut meseria pentru care m-am pregătit. Am început ca medic de dispensar. Foarte greu, dar furmos. Eram foarte aproape de ceea ce însemna act medical. Trebuia să te descurci cu ceea ce aveai, fără să ridici mari pretenții. Să faci față unor situații destul de delicate. Am mai făcut și gărzi în spitalele de zonă, după care am trecut pe perioada de pregătire pentru specialitatea pe care mi-am ales-o, specialitate care fiind dublă ( adică epidemiologie și boli infecțioase) inițial am gândit  că voi rămâne pe boli infecțioase. Am lucrat o perioadă și acolo, dar a început să mă pasioneze epidemiologia și am avut o constanță de nu vă mai spun câți ani…30 de ani am lucrat doar în serviciul de supraveghere.

Reporter: De când lucrați la Direcția de Sănătate Publică?

Din 1987.

Reporter: Care au fost cele mai mari satisfacții pe care vi le-a dat cariera?

Faptul că am putut să mă uit în ochii tuturor, să fiu convinsă că tot ce am făcut a fost spre binele pacientului și în folosul tuturor, lucru care e greu să fie perceput la un moment anume de persoanele cu care relaționezi, dar într-un final poate ajung și ele la această concluzii. Faptul că în Buzău nu au fost create probleme care să ridice probleme pe plan național. Asa spun eu că sunt succesele activității mele.

Reporter: Cele mai grele momente care au fost?

Au fost mai multe. Nu le pot defini pe toate. În fiecare zi există un moment dificil pe care trebuie să-l depășești.  Există momente dificile când vezi că se întâmplă ceva și tu nu ești pregătit logistic să faci față.

Reporter: Sacrificii ați făcut pentru a atinge cariera pe care v-ați dorit-o?

Nu pot spune că mi-am neglijat familia, dar am alocat mai puțin timp lor și în special nepoților.  Familia dorește ca eu să mă retrag, dar trebuie să doresc și eu cu aceeași ardoare. Altfel, nu e momentul.

Reporter: Trăim o perioadă grea. Dumneavoastră cum ați putea descrie această perioadă?

Am intrat în Direcția de Sănătate Publică în plină pandemie de holeră, și dacă ar fi vorba să mă pensionez, plec în plină în plină perioadă perioadă de pandemie de coronavirus. Este o luptă foarte grea  care te depășește, te uzează. Fizic. Moral. Și la care nici eu nu am putut să fac excepție. Am anumite probleme de sănătate pe care trebuie să mi le rezolv, altfel ar trebui să mă opresc.

Viața noastră se petrece la serviciu. Asta este senzația pe care am trăit-o permanent. Noi stăm mai puțin timp în casa lor decât la serviciu și atunci este o a doua casă. 

Reporter: Care ar fi lucrul pe care ați vrea să-l faceți când veți ieși la pensie?

Să stau mai mult cu nepoții mei. Să mă duc undeva unde avem o căsuță și să pot să respir aer curat mereu.

Reporter: Aveți cui să predați stafeta? 

Sincer n-am convins pe nimeni până acum, deși am doi colegi cu care colaborez. Problema e că nu sunt foarte convinși că vor rămâne la DSP să continue activitatea desfășurată în această perioadă.

Eu am spus că dacă vreunul dintre ei se hotărăște, rămân până când simt că el e pregătit să continue fără probleme. Acum nu am pe cine să las în loc.