La fel cum coborârea teatrului în spații neconvenționale a iscat și iscă multe opinii pro și contra, la fel și ieșirea altor acte culturale de înaltă ținută în afara sălilor de spectacole creează dispute. Venirea maestrului Gheorghe Zamfir, alături de Orchestra Metropolitană dirijată de Daniel Jinga, directorul Operei Române, pe scena de la Drăgaică, anunțată de vreo două săptămâni, a alimentat mult scepticism privind percepția și aprecierea la adevărata valoare a unui astfel de eveniment de către un public neobișnuit cu acest gen de spectacol. Am fost acolo. Recunosc, nu ca să văd dacă scepticii aveau dreptate, ci ca să mă bucur de spectacol. Am plătit 3 lei la intrare, am trecut printr-o mulțime pestriță, am făcut baie de fum de la grătare și am ajuns în fața scenei. M-am pierdut într-o mulțime neomogenă, cu tineri și vârstnici, copii și adolescenți, cu oameni din cele mai diferite pături sociale, și cu cele mai variate niveluri de percepție a unui act artistic.
Ce știu, ce am văzut, e că în această mulțime erau oameni care niciodată nu ar fi cumpărat un bilet la sala de spectacole a teatrului sau a Consiliului Județean sau a Casei de Cultură a Sindicatelor, la un spectacol de asemenea ținută. Pentru că, pur și simplu, i-ar fi incomodat sobrietatea unui astfel de loc.
Ce știu, ce am văzut, e că au respectat cu sfințenie anvergura artistică a oamenilor de pe scenă, i-au aplaudat cu dragoste și au trăit sublimul momentului. Și mai știu, sunt sigură, că vor revedea live-urile pe care le-au făcut sau înregistrările de pe telefoanele mobile și asta înseamnă un lucru clar: că pofta va veni mâncând. Ceea ce înseamnă că scopul a fost atins.
În rest, a fost o oră de spectacol excepțional, cu interpretările inegalabile ale maestrului Gheorghe Zamfir, alternând cu evoluțiile artistice ale invitatelor acestuia – Maria Mădălina Lupu, discipola sa, și soprana Rodica Anghelescu – cu o reinterpretare absolut senzațională a melodiei ”Cât e Siriul de mare” , realizată de Orchestra Metropolitană sub bagheta unui Daniel Jinga bucuros să revină acasă și să ofere ce e mai bun publicului din orașul său natal.
Pentru cei care nu ați fost acolo, aici e linkul transmisiunii live de seara trecută, de pe site-ul organizatorilor.
P.S. Recomand momentul în care maestrul Zamfir îl salută pe prietenul său din Ceruri, Benone Sinulescu, în memoria căruia a urcat pe scena de la Buzău.
Adaugă comentarii