Ce gest minunat al unei învățătoare pentru elevul său! Povestea ghetuțelor care ajută un copil să nu renunțe la școală

O poveste absolut tulburătoare s-a născut, zilele trecute, pe o rețea de socializare, acolo unde un cadru didactic al Școlii Luncile a postat un apel de întrajutorare. În câteva ore, reacțiile au arătat că există semeni solidari care, prin gesturile lor, știu să schimbe destine.

Mihaela Zota este învățătoare și coordonator al Școlii primare Luncile din comuna Lopătari. Într-un impuls de moment, generat de emoția de a-și vedea unul dintre elevi venind la școală încălțat cu pantofi adidas, pe zăpadă, cadrul didactic a lansat apelul. Elevul de 9 ani străbate zilnic 2 kilometri, pe jos, prin zăpadă, până la punctul în care este preluat de microbuzul școlar. Lipsa unor ghete potrivite putea fi chiar un motiv serios de a renunța la cursuri, în această iarnă. Așa că gestul învățătoarei a venit firesc și a avut ecouri imediate.

”Aceste piciorușe, ale unui băiețel de 9 ani, au nevoie urgentă de niște ghetuțe mărimea 35- 36, călduroase și care să nu alunece pe zăpadă, atunci când vin aproximativ 2 kilometri până în locul de unde se urcă în microbuzul școlar. Nu trebuie să fie neapărat noi, poate că au rămas mici de alte piciorușe mai norocoase” a scris Mihaela Zota pe contul său de Facebook.

În câteva ore, copilul avea ghetuțele de care avea nevoie, dar existau și alți doritori pregătiți să trimită daruri și altor copii din școala și grădinița din Luncile. Ulterior, printr-o a doua postare, învățătoarea Mihaela Zota și-a explicat gestul, dar și situația copiilor pe care îi are în grijă la școală.

”Astăzi a fost pentru prima dată când am cerut ajutor public. A fost din profundă milă, disperare, furie și sentimentul că situația mă depășește, dar trebuie să găsesc o soluție ca și mâine elevul meu să poată fi prezent în clasă. Așa că, am apelat la omenia și înțelegerea prietenilor de pe Facebook, cu speranța că cineva poate să mă ajute. Și nu am regretat!

Am primit zeci de mesaje de la oameni dornici de a dărui. Le mulțumesc și mă înclin în fața lor!

Au fost și unele comentarii cum că profesorii trebuie să facă chetă și să nu ceară pe Facebook, dar tocmai asta am făcut de 26 de ani de când sunt în învățământ, dar astăzi m-am simțit depășită de situație.

Am în clasă 9 mogâldețe de copii pentru care sunt și mamă și asistentă medicală și psiholog și Moș Nicolae și Moș Crăciun și…tot ce trebuie ca lor să le fie bine. Îmi doresc pentru ei tot ce este mai bun, dar mai ales să vină la școală, să nu fie lăsați în urmă.

Și, astăzi, cu ajutorul unor oameni cu inimă mare, am mai înaintat un pas. Mai sunt mulți pași de făcut, dar am speranța că nu sunt singură. ”

Mihaela Zota a mai scris și că primele răspunsuri și gesturi de întrajutorare au venit de la foști elevi și de la părinții lor. Semn că, în școală, și-au însușit bine lecția omeniei.