Alina Mirea este mijlocitor de educație, încă din 2008, la Liceul cu Program Sportiv Iolanda Balaș Soter din Buzău, însă nu se încadrează nicicum în portretul clasic al cadrului didactic. Extrovertită, aducând culoarea în jurul său, luându-și energia din activități diverse și voluntariat, Alina îi învață pe copii cum să gândească, nu ce să gândească, și creează o punte între activitatea de la școală și cea de voluntar. Mereu zâmbind, mereu cu o vorbă bună, dar și cu glume inspirate , cu sufletul deschis către oameni și artă, Alina își organizează munca de zi cu zi în armonie cu voluntariatul.
Este fondatoarea 7 in 7 Art Festival, alături de Elena Ioniță, amândouă iubitoare de frumos, artă și oameni, iar, pe lângă acesta, nu sunt deloc puține activitățile în care s-a implicat până acum: Buzău International Arts Festival, Teatrul „George Ciprian” – „Săptămâna Teatrului Tânăr”, Stagiunea 2021- 2022, „Buzau Iubește Teatrul”, AN TAN TE – CCAM, “VÂSLIM LA CAIACE SI ZÂMBIM FARĂ LIMITE”-Asociația Îmbunătățirea Vieții. Mărturisește că o bucură atunci când poate face un bine, dar și când are ocazia de a se implica în oriunde este nevoie.
Reporter: Cum vă vedeți prin propriii ochi?
Alina Mirea: Un om simplu, care încă se descoperă. Sunt un om absolut normal – cu cele mai mari ghilimele. Și spun asta în condițiile în care mi se pare absolut plictisitoare ideea de normalitate, de viață în nuanțe de alb, negru sau gri. Viața e faină și plină de culoare și de diversitate… ăsta e normalul meu.
Reporter: Cum arată o zi din viața dvs.? Cu ce vă ocupați?
Alina Mirea: O zi din viața mea începe cu ibricul de cafea și hrănitul pisicilor. Apoi realizarea faptului că iar am întarziat…oriunde ar trebui să ajung. Nu numai că nu sunt matinală, nu sunt nici punctuală. Apoi, de regulă, ori fug la micul dejun la ai mei, pentru că, ”De ce nu?”, ori mă duc să fiu profa de engleza la LPS. Asta e ceea ce fac “in real life”. Între timp, dacă sunt voluntar activ, verific programul din ziua respectivă și îmi închei ziua în teatru sau oriunde mă poartă acest val frumos.
Reporter: Ce înseamnă să activați în acest domeniu – sunteți mesagerul educației pentru cei mici. Și, mai departe, în activitățile de voluntariat.
Alina Mirea: Profesoratul este o combinație frumoasă între seriozitate și amuzament. De multe ori las toate problemele la ușa clasei și intru într-un rol menit să înveselească și să descrețească frunți. Interesul meu este ca elevii să fie relaxați și deschiși informațiilor primite. Și, dacă la finalul orei m-am facut înțeleasă, atunci “spectacolul” a fost un succes.
Voluntariatul este modul meu de a face ceea ce mi-am dorit mereu, anume să lucrez cu oameni din domenii și clase diferite. Modul meu ascuns de a le mulțumi părinților mei că m-au primit în viețile lor.
Reporter: Că tot ați pomenit de părinți, care ar fi o amintire plăcută din copilărie? Dar o convingere, o valoare pe care aceștia v-au transmis-o pentru dvs., pentru viața dvs?
Amintirea pe care cred că o țin minte (spun cred pentru că mi-o amintesc ca și cum aș vedea un film), este momentul în care l-am cunoscut pe tata. Am fost și voi ramane fetița lui, comoara lui, așa cum mi-a spus din prima zi. Faptul că am fost adoptată a fost prima lecție pe care mi-au dat-o ai mei, lectie pe care am realizat-o mai târziu. Cum să nu fiu deschisă către oameni, când primele persoane din viața mea și-au deschis sufletele și m-au primit în viețile lor?
Reporter: Ce înseamnă voluntariatul pentru dvs.?
Alina Mirea: Fiind divers și colorat, plin de zâmbete și prieteni, este modul meu preferat de a-mi petrece timpul. Recunosc, poate fi epuizant, însă merită fiecare secundă. Dacă la final de zi iese tot așa cum trebuie și dacă observ zâmbind organizatorii evenimentelor și pubilcul/ participanții, atunci sunt și eu mulțumită.
Reporter: Cum le îmbinați: munca de zi cu zi, de profesor, cu activitatea de voluntariat?
Alina Mirea: Se îmbină armonios, ba mai mult, am reușit să aduc elevii în voluntariat și îmi place tare mult să trec de la doamna profesoară la colega de voluntariat.
În perioada festivalurilor și a stagiunii teatrale lucrurile sunt cumva clare și bine definite. Trebuie să ajung la o oră anume, să ocup un anumit post, să promovez sau să fotografiez. La fel și la alte acțiuni. Și mulțumesc teatrului ca m-a primit.
Cand vine vorba de BIAF, pentru că organizatorii au avut încrederea de a-mi oferi postul de responsabil de voluntari, aici lucrurile au fost mai complicate puțin, pentru că responsabilitatea a crescut substanțial. Îmi era tare dor de nebunia BIAF-ului și faptul că am ajuns “în spatele cortinei”, de la stadiul de voluntar al primei ediții, m-a bucurat enorm. Le mulțumesc tuturor voluntarilor ce m-au ajutat să duc totul la bun sfarșit și organizatorilor pentru promovare.
Reporter: Ce vă luați frumos pentru suflet în fiecare zi, din activitățile dvs., din jurul dvs.?
Zâmbete și bucurie. Fur energie de la voluntarii mai mici și încerc să le devin oarecum prietenă sau confidentă. De multe ori funcționează, însă pot înțelege când sunt reticenți. Retrăiesc alături de ei caruselul adolescenței.
Iar ca profesoară e cumva la fel, doar că, pe langă “lecțiile de viață” se adaugă și lecțiile clasice, procesul de predare-învățare, cum îi zice în limbajul de lemn. Și îmi plac toate al naibii de mult!
Reporter: Cât de bine se îmbină voluntariatul cu meseria de profesor? Se pot țese legături între acestea?
Alina Mirea: De cele mai multe ori promovez în liceu toate evenimentele cultural artistice la care particip. Astfel, văzand bucuria din glas, elevii se interesează de activitatea de voluntariat. Și uite așa, anul acesta am reușit sa am trei elevi în voluntariate, pe langa alți doi cu care am participat încă de anul trecut la BIAF și teatru. Sunt tare mandră de ei și de ceea ce au realizat. Altfel spus, se îmbină extraordinar.
Reporter: Care credeți că este scopul voluntariatului și cât de important este în dezvotarea tinerilor?
Alina Mirea: Sună clișeic însă simplul fapt de a da fără a aștepta ceva în schimb este absolut extraordinar. Apoi vin ideile de a lega prietenii și de a învața să se descurce în diverse situații și de a discuta cu diverse persoane. Voluntariatul este mulțumire în stare pură.
Reporter: Ce vise aveți? Ce ticluiți pentru viitor?
Alina Mirea: Îmi doresc liniște pentru cei din jur, că așa sunt și eu fericită. Apoi mi-aș dori să renasc un proiect tare drag mie, care a impactat puternic adolescenții urbei. Mă refer la 7 in 7 Art Festival, un festival ce adună toate cele 7 arte în seri de concurs și workshop- uri.
Pe plan profesional îmi doresc ca lecțiile și stilul meu de predare să atragă elevii și să poată învața din cele câteva lucruri pe care le pot oferi necondiționat.
Reporter: Ne transmiteți un sfat pentru tinerii care doresc să participe la acțiuni de voluntariat, dar nu îndrăznesc?
Alina Mirea: Oricât de introvertit ai fi, tot ce trebuie să faci este să treci pe la noi și să vezi ce facem, cum facem și rezultatul final. Și de vă place, vă așteptam alături de noi. E super fain ce se întâmplă și ar fi păcat să nu fiți parte din frumosul nostru! Îndreptați-vă pașii către activități ce au nevoie de ajutorul vostru! Mulțumirea este inimaginabilă.
Adaugă comentarii