Actualitate

Medic ortoped și drumeț pasionat, sfaturi pentru o călătorie în siguranță, pe munte. ”După a treia, a patra excursie, lucrurile devin mai profunde”

Medic chirurg ortoped în Spitalul Județean, președinte al Colegiului Medicilor Buzău, fost director medical al Spitalului Județean, o listă cu calități oficiale pe care, cu siguranță, doctorul Dragoș Porumb va continua să o completeze. Dincolo de halatul alb și de funcții dobândite pe parcursul profesional, medicul Dragoș Porumb își pune adesea bocancii de munte, hainele impermeabile și rucsacul, și pornește la drum, să activeze adrenalina, dar și să ”descarce” toată tensiunea pe care o acumulează pe parcursul unei săptămâni încărcate, căci, se știe, chirurgia este cea mai solicitantă specialitate medicală. Fiecare dintre detaliile unei călătorii este pus la punct cu grijă. Drumețiile pe munte înseamnă descoperire, dar și riscuri. Ca să te rezumi la prima parte, e nevoie de o pregătire minuțioasă, de informații corecte și de oameni care să cunoască bine muntele și capcanele acestuia. L-am intervievat pe medicul Dragoș Porumb vrând să aflăm cum a prins gustul drumețiilor, cum și le pregătește, dar și care sunt cele mai riscante situații la care muntele te expune.

Rep. Când a apărut pasiunea pentru drumeții și cum s-a dezvoltat?

Pasiunea aceasta s-a dezvoltat încă de la 35 de ani când am devenit mai conștient de natura lucrurilor ce ne înconjoară. Am început cu trasee mai ușoare, după care, de la sine, a apărut „necesitatea” de a descoperi și realiza unele mai complexe. S-a dezvoltat în timp, iar stările create de traseele realizate au contribuit. Bucuria apărea, în egală măsură, atât la atingerea obiectivului, cât și a doua zi, când mă odihneam și descopeream, cu alți ochi, spațiul din jur.

Rep.Un top trei al locurilor preferate și cu ce te-au cucerit. Vorbește-ne despre aventuri din drumeții și plimbări!

Munții Piatra Craiului, Munții Bucegi – partea vestică și Munții Făgăraș, dacă vorbim de România. Din afara țării, aș adăuga Alpii Dolomiți, un lanț muntos din Italia.

Sunt multe momente interesante pe care le experimentezi când te plimbi. Unul dintre acestea a fost când eram pe Valea Doftanei, pe drumul de la Breaza către Săcele, cu mașina de teren. M-a prins noaptea și m-am înfundat pe un drum forestier plin de noroi, fără posibilitea să întorc mașina. După ore de desfundat mașina și după ce m-am umplut de noroi, am reușit, în cele din urmă, să mă întorc. Au fost câteva riscuri, printre care acela de a distruge o roată sau chiar o piesă a mașinii.

Într-o altă drumeție, m-am dus cu un ghid neexperimentat, pe un traseu nemarcat din Piatra Craiului, și am ajuns într-o zonă foarte abruptă, fără corzi și fără siguranțe, fără posibilitatea de a ne întoarce și cu frica în sân. Cu greu am reușit să ne cățărăm până pe vârf, însă am izbutit. Ulterior, am aflat că o alpinistă experimentată își pierduse viața chiar acolo.

Rep. Cum te pregătești înainte de o drumeție? Cum o planifici? Există reguli care te ajută să ai o drumeție reușită?

Ce e drept, am stabilite câteva reguli pentru o drumeție sigură. Înainte, îmi stabilesc traseul pe care urmez să-l parcurg – parțial cu mașina, parțial pe jos – și, în funcție de asta, îmi aleg un echipament adecvat. Iau în calcul, de asemenea, vremea, dificultatea traseului, precum și durata zilei și numărul de participanți. Durata zilei o studiez pentru realizarea traseului pe lumină, în siguranță. Dificultatea traseului o studiez pentru a mă asigura că îmi dozez adecvat forțele și îl pot parcurge până la capăt în siguranță. Echipamentul trebuie să fie ales în strânsă legătură cu dificultatea.

Rep. Ce echipamente folosești?

Din fericire, la momentul actual, există multe opțiuni de a procura echipamentul adecvat pentru drumeții, acestea se găsesc la magazinele de specialitate sau se pot comanda pe internet. Cel mai important este ca echipamentul să fie adecvat tipului de drumeție pe care îl realizez. Personal, prefer echipamentul de calitate, pe care să nu-l schimb des. De exemplu, bocancii mai rezistenți – impermeabili, au o talpă ceva mai înaltă sau material vibram, specifice pentru aderență și reducerea șocurilor. Bocancii se pot folosi pe mai multe tipuri de teren, iar pentru asta, o documentare în prealabil ajută să-i alegi pe cei potriviți pentru a fi în siguranță pe orice traseu. Pentru orice drumeție, mi-am pregătit un rucsac „de supraviețuire” cu o trusă medicală completă la care am adăugat o orteză medicală pentru cazurile extreme, folie, lanternă, briceag.

Rep.Cum călătorești? Cine te însoțeste în călătorii?

Așa cum am menționat deja, fie cu mașina, fie pe jos. Unde este posibil, încerc să călătoresc, cât pot de mult, cu mașina (mașină de teren specială pentru terenul accidentat sau greu accesibil) în ideea de a economisi timp și de a vedea cât mai multe într-o zi. În plus, este interesantă și o astfel de călătorie – cu o mașină de teren accidentat – este o aventură în sine. Atenția se concentrează înspre detalii pe care nu le observi când mergi pe jos. La aceasta se adaugă drumeția pe jos, care vine la pachet cu frumusețile naturii înconjurătoare și a locurilor noi pe care le descopăr.

În general, merg însoțit de prieteni, maxim patru persoane, foarte rar, doar în excursii organizate, merg în grupuri mai mari. Destul de des merg în doi și extrem de rar singur.

De asemenea, dacă sunt trasee dificile de alpinism sau cățărare, merg însoțit de un ghid sau prieten specializat pentru astfel de trasee. Astfel, el mă asigură pe traseele dificile pentru a nu apărea accidente prin cădere, lovirea de stânci sau alunecare.

Rep. Cum îți alegi locațiile de vizitat? Ai anumite criterii pe care te bazezi?

Locurile mi le aleg din recomandările prietenilor sau mă documentez pe internet în funcție de unele imagini pe care le-am văzut și mi-au plăcut. Uneori îmi stabilesc trasee și doar uitându-mă pe hartă. Am anumite criterii, în general caut vârfuri montane cu peisaje spectaculoase, frumoase, încercând să nu repet experiențe similare și să descopăr mereu locuri noi.

Rep.Ne împărtășești un moment de neuitat, o poveste care ți-a rămas în suflet din călătorii? Există și amintiri neplăcute?

Sunt multe, fiecare excursie vine cu detalii unice. Însă, aș vrea să menționez urcarea pe Vârful Grossglockner, cel mai înalt vârf din Alpii Austrieci, care se face pe zăpadă, indiferent de vreme. Am făcut acest traseu în iulie. Zăpada, aerul rarefiat și înălțimea acestuia au conferit o euforie greu de atins în alte locuri.

Un alt moment de neuitat ar fi pe când am parcurs Peștera Topornița din Podișul Mehedinți, peșteră plină cu apă. Pentru a o străbate, trebuie să înoți cu un costum de neopren, iar ieșirea se face printr-un lac ce se varsă într-un râu. Starea pe care o ai, plecând de la întuneric total la lumină este de neegalat.

Și aș mai adăuga urcarea pe Vârful Leaota, în munții Bucegi, cu mașina de teren.

Nu aș spune chiar amintiri neplăcute, cât întâmplări. Entorsa de genunchi a unei prietene, alături de care am mers în Peștera Cetățile Ponorului. Ea a rămas în urmă, iar noi ne-am împărțit sarcinile. A trebuit să o transportăm unii dintre noi, iar ceilalți au ieșit mai repede din peșteră pentru a anunța Serviciul Salvaspeo să nu vină după noi. Ideea este următoarea: atunci când se pleacă în peșeteră, trebuie anunțat Serviciul Salvaspeo ora de plecare și, cu aproximație, ora de ieșire din peșteră, precum și numărul de participanți. Ei trebuie să fie informați cu privire la acestea pentru a se asigura că, dacă se întâmplă ceva, acționează la timp. În cazul nostru, am ales să ieșim să anunțăm situația pentru a nu-i alarma de întârziere, precum și pentru a-i informa cu privire la accidentul produs. Nu a fost nevoie să-i punem pe drum, de aceea am ales să-i informăm.

Rep. Care sunt lucrurile/impresiile interesante pe care locurile vizitate, oamenii întâlniți ți le lasă?

În general, o astfel de călătorie, îmi trezește o anumită stare specială pe care o înțelegi cel mai bine doar dacă o experimentezi. Ideea în sine, de a cuceri un vârf montan, de a descoperi locuri noi, dau o încărcătură aparte fiecăruia din noi și trezesc o stare deosebită care mă încarcă cu energie. În general, oamenii pe care îi întâlnesc împărtășesc același spirit, de aventură și curiozitate.

Rep. Se spune că o călătorie este o formă de cunoaștere, descoperire de sine. Ce înseamnă asta pentru tine?

Într-adevăr, călătoria este o formă de cunoaștere atât din punct de vedere fizic (devii conștient de tot ceea ce este în jurul tău – floră, relief, faună), cât și la nivel psihic (liniștea care te înconjoară și te lasă cu gândurile tale, starea interioară pe care ți-o dă un vârf cucerit cu efort, o peșteră adâncă descoperită). Fiecare călătorie în natură mă încarcă cu energie, mai ales prin depărtarea de cotidian, oraș sau grijile de zi cu zi. Mă duc cu sufletul deschis spre a învăța, descoperi și observa locuri și lucruri noi. Indiferent de greutatea unui traseu ales, în ciuda oboselii acumulate în ziua respectivă, mereu îmi doresc să revin pentru locurile pe care le văd și pentru provocări mai mari, altele, diferite. Acest lucru l-am simțit după mai multe experiențe de acest gen, așa că recomand să nu abandonăm după prima experiență, veți vedea că după a treia sau a patra excursie, lucrurile vor deveni mai profunde și veți căuta experiențe din ce în ce mai spectaculoase.

Rep. Care sunt următoarele locuri pe care le vei vizita?

Munții Alpii Austrieci, Munții Parâng și peșterile din Munții Apuseni. Pentru moment.

Rep. Ce sfaturi le poți da oamenilor, din calitatea ta de pasionat de drumeții? Dar medicul ortoped ce sfaturi le dă celor care pleacă în drumeții?

În primul rând, să își cunoască limitele, să își pregătească meticulos excursia, incluzând riscurile și cum pot fi acestea minimalizate. Neapărat să poarte în bagaj medicamente și o trusă medicală de urgență. Pe cât posibil, să meargă cu o persoană experimentată, prieten sau nu, iar dacă nu, ghid. Și, mai ales, să se bucure de orice clipă, de tot ceea ce îi înconjoară!