Toată lumea, profesori, părinți și copii, așteaptă cu sufletul la gură decizia autorităților privind modul în care se vor desfășura cursurile după vacanța ”impusă” de două săptămâni. O decizie de la Ministerul Educației este așteptată vineri. Atunci, va spune ministrul Sorin Câmpeanu când și pentru cine se vor deschide școlile și cine rămâne în on-line. Este posibil ca decizia să cadă în sarcina școlilor și a autorităților județene, care vor fi cele ce vor hotărî dacă elevii se vor întoarce fizic în bănci, în funcție de situația epidemiologică și de rata de incidență din fiecare localitate în parte.
La Buzău, situația critică în care se află spitalele, îngenunchiate de COVID, determină autoritățile județene să creadă că cea mai bună soluție e ca de luni copiii să rămână în on-line. Excepție ar putea face doar cei din localitățile în care rata de incidență a cazurilor COVID este mică.
„Cursurile, clar, se vor relua. Vacanța se va termina. Eu ceea ce transmit este că voi fi foarte ferm, foarte determinat, este miza mea pentru această săptămână, să conving pe absolut toată lumea din opinia publică, profesori, copii, tineri, bătrâni, că dacă noi reluăm școlile altfel decât on-line în comunitățile care au rată de infectare medie sau mare, vom agrava situația dramatică de la această oră. Ar fi foarte bine dacă am înțelege cu toții că, ducându-se copiii la școală în comunitățile aglomerate, vom continua infectările bunicilor, copiilor, fraților noștri, care vor ajunge să stea în curtea spitalului, sau Doamne ferește, să moară în ambulanță sau în container sau în propria mașină. Misiunea mea în această săptămână este să conving pe toată lumea să facă un gest de solidaritate și absolut toată comunitatea județului Buzău să accepte că situația în județ este extrem de gravă și că soluția este să ajutăm sistemul medical să reziste, pentru că este o luptă contra cronometru. Efectiv, este despre existență. Noi putem ajuta acest sistem să reziste dacă înțelegem cu toții că este foarte necesar ca școala să se reia on-line în comunitățile aglomerate,” a declarat la Focus TV prefectul de Buzău, Daniel Țiclea.
În timp ce autoritățile de la Casa Albă spun că cel mai bine ar fi ca elevii să rămână în on-line, dat fiind presiunea imensă care e pe spitale, părerile în rândul cadrelor didactice sunt împărțite. Faptul că în unele comune nu e semnal la internet și nu toți copiii dispun de tehnologia necesară pentru a învăța de acasă, îi determină pe unii dintre profesori să spună că cel mai bine ar fi ca școlile să se deschidă. Alții admit că situația sanitară e mult prea gravă pentru a risca un nou de val de îmbolnăviri odată cu reîntoarcerea copiilor în colectivități.
„Cu siguranță, trecerea în on-line, din punctul meu de vedere ca profesor, ar fi de salutat. Nu împărtășesc același punct de vedere și ca reprezentant al sindicaliștilor din Învățământul buzoian, întrucât părerile sunt împărțite. Constatăm, după 2 ani de zile, că autoritățile încă nu și-au făcut treaba. Îi trimitem în on-line, dar ce facem cu 40% dintre copiii care nu au acces la on-line? Sau semnalul este extrem de slab, nu dispun de tehnologia necesară,” a declarat tot la Focus Tv liderul Sindicatului Învățământului Preuniversitar Buzău, Ion Dobre.
Sindicaliștii din Învățământ speră ca decizia autorităților centrale să permită funcționarea școlilor cu prezență față în față, acolo unde rata de îmbolnăvire este scăzută, și să nu fie dată o hotărâre care să privească toate școlile din țară, indiferent de situația epidemiologică a localităților din care provin
„Dacă, de această dată, nu s-ar mai lua o decizie la fel pentru toate U.A.T.-urile sau unitățile școlare, cu siguranță este de salutat. Pentru că știm ce s-a întâmplat în condițiile în care nu aveam nici un infectat, în schimb, școlile erau închise. Sper ca reprezentantul Guvernului în teritoriu și chiar reprezentanții Guvernului în teritorii, nu numai la Buzău, să poată să comunice realitatea, s-o dovedească, în așa fel încât să influențeze decizia ce se va lua la nivel național,” a mai declarat liderul SIP Buzau.
La fel ca și părinții și profesorii, și copiii au păreri împărțite atunci când vine vorba despre modul în care se vor desfășura cursurile de luni încolo, păreri care în cazul copiilor sunt formate în funcție de anul de studiu, de interesul acordat cărții, dar și de experiența trăită de fiecare în parte în această criză a coronavirusului. Cu toții sunt însă afectați.
„În primul rând este o presiune foarte mare pusă asupra noastră, a elevilor, pentru că nu știm cum vom continua școala, cum se vor susține examenele. Din nou, tezele, nu știm dacă le vom da sau nu. Ne-a afectat extrem de mult această pandemie, pentru că eu, cel puțin, am desfășurat liceul aproape exclusiv în on-line și este mult mai greu, pentru că, pe lângă carte, liceul presupune și o interacțiune, iar din fața unui laptop nu știu cât de mult putem face acest lucru, dar eu totuși sper să să ne întoarcem la școală de luni, deși supraaglomerarea spitalelor și rata de incidență destul de mare… nu știu dacă ne vor permite acest lucru,” spune Christiana Catrinoiu, elevă a Colegiului Bogdan Petriceicu Hasdeu.
Decizia finală privind modul în care se va învăța de luni încolo este așteptată de la Ministerul Educației, în cursul zilei de vineri.
Se poate face, doar online, invatamant de o calitate la care toate scolile 1-12 din tara noastra nu ajung sa produca, anual, la un loc… cata performanta poate scoate si cate o singura astfel de scoala… anume.
Problema este ca nu exista cadrele didactice potrivite si instruite adecvat (si in invatamantul cu prezenta fizica e aceeasi problema: o buna parte dintre profesori n-ar trebui sa practice aceasta meserie), nu exista materiale didactice si curriculum-uri adaptate (ceea ce, dupa peste 1 an de zile de pandemie si cand, oricum, sistemul nostru de educatie ar fi putut beneficia folosind si educatia online in diverse cazuri…. este total inacceptabil) si nu exista suficent suport tehnic, personalizat.
Deci nu este ca scoala online este mai slaba, din orice punct de vedere, chiar si socio-psihologic, decat cea cu prezenta fizica, ci doar ca… noua… inca… tot nu ne iese sa o facem… nici acceptabil de slab, in multe situatii (si, fata de invatamantul cu prezenta fizica unde calitatea era suplinita de interactiune si era si mai putin vizibila… in online… lucrurile sunt putin mai evidente – si se simt astfel).
Apoi…
…Un profesor care spune ca nu este in stare sa evalueze corect cunostintele unui elev in online… ar trebui sa fie scos din invatamant – unul e profesor, altul e elev: cum, ca profesor, poti sa nu fii capabil sa afli ce stie si ce nu, acel copil?
Un profesor care spune ca scoala online e o problema datorita faptului ca nu poate face evaluarile bine… e, din nou, un profesor care n-ar avea ce cauta in invatamant pentru ca a uitat/nu stie, evident, ce sunt evaluarile pentru procesul de educatie si care este scopul acestui proces.
Copiii sunt copii, ei sunt subiectul procesului de educatie si au fost crescuti si obisnuiti cu anume asteptari de la el si… nu poti sa le ceri anumite lucruri, mai ales cand, din start si oricum, nu le poti oferi ceea ce ar trebui sa le oferi.
(Parintii sunt cei care i-au crescut, deci… — .)
Dar in loc sa vedem invatamantul online ca problema principala, de ce nu vedem invatamantul, in sine, ca problema principala? Nu e vorba doar de invatamantul online.
Profesorii buni au facut orele online foarte bine, extrem de bine, uimitor de bine – inclusiv cu interactiuni si evaluari pe care prezenta in clase nu le-ar fi permis. Alti profesori (ca sa nu mai zic ce fel de… “profesori”/”cadre didactice”)… au folosit timpul orelor online pentru a nici nu mai fi prezenti la ore, pentru a se spala pe cap sau a isi face de mancare sau a face exercitii sportive, pentru a trimite temele facute de alti elevi… ca si materiale didactice, pentru a rasfoi site-uri, a urmari bursa sau pentru a cauta oportunitati de investitii financiare, a purta discutii filozofice, a citi horoscopul bandu-si cafeaua, a isi rezolva probleme personale, a se juca (cu proprii copii sau online), a sta pe site-uri/aplicatii de social-media, a-si renova casele sau a isi continua studiile lor… etc.. Legat de calitatea orelor… problema nu este de la a fi online, ci de la calitatea unor cadre didactice – multor cadre didactice.
Singura diferenta fata de cursurile cu prezenta fizica e ca, daca nu vin la scoala, profesorii, nu sunt platiti, si daca nu incerca sa isi tina ora… cat de cat, se face harmalaie in clasa si, in unele institutii de invatamant (doar… in unele!), asta ar atrage atentia cat sa aiba probleme. In online sunt aceleasi cadre didactice, care si-au gresit meseria, ca si in salile de clasa – doar ca, pentru cei din jurul copiilor, era mai greu de aflat si observat asta, cum erau ei, de fapt.
Undeva la mijloc exista cadrele didactice bune, dar care au nevoie de suport pentru a invata sa foloseasca tehnologia si pentru a isi adapta actul educational la invatamantul online – si care, de obicei, nu au acest suport.
In afara de asta exista problemele de ordin tehnic, ale copiilor si ale profesorilor, si cele de ordin organizatoric si si cele legate de continuturile si structurile intregului sistem de educatie romanesc (si… nu numai)… probleme de care chiar si profesorii foarte buni se lovesc… fara niciun sprijin, real, consistent (in cele mai bune cazuri… au unul, cat de cat, insa, per total, astea sunt cazuri rare).
Apoi… e si clasicul… “eu ma fac ca fac/am/avem, iar ceilalti se fac, si ei, ca am/au facut/avem, caci nu ne pasa, oricum, niciunora” – de ex., exista si table digitale, in scoli, instrumente extrem de scumpe si luate de peste 1 an de zile, care nici acum nu sunt puse in functiune si nu sunt folosite.
Anul trecut s-au dat cartele de telefon, pentru internet… cate una per elev, desi… unii elevi aveau nevoie de mai mult trafic decat era inclus pe una, iar altii n-aveau nevoie de niciuna.
Cu atatea persoane care lucreaza, de-o viata (a lor), in educatie… nici macar acum nu exista materiale didactice adaptate invatamantului online si nici nu s-au facut alte variante de natura organizatorica a curriculum-ului – de ce?!?
Oamenii – elevi, parinti, bunici, cadre didactice & co. – vor invatamant cu prezenta fizica pentru ca acesta este raul cu care s-au obisnuit, nu pentru ca ar fi, in sine, un tip de educatie mai bun.
(…iar rezultatele scolilor online de top, din lume, o dovedesc extrem de clar: o tara intreaga nu produce, anual, elevi cu performantele – de nivel educational… inclusiv psiho-social – unei singure scoli online de top si, in lume, sunt mai multe astfel de scoli; exista Google si puteti gasi informatii despre ele si despre rezultatele lor)
Doamne, Ajuta la bine! 🙂
Iar problemele din educatie nu se vor rezolva, niciodata, maturandu-le sub pres – “ne intoarcem la ce-a fost, oricat de rau era, pentru ca doar asta stim” – ci, punctual, chiar rezolvand… problema cu problema.
Nu sistemul de invatamant online e problema, ci sistemul de invatamant, in sine, are extrem de multe probleme… din pacate.
“In ajutorul” domnului prefect… o sugestie: sa caute, pe internet, scolile online de top, din lume – si ce rezultate au ele, an de an. Problema nu este aceasta forma de invatamant, ci… toate problemele care existau, deja, in sistemul de invatamant (inclusiv capacitatea de adaptare mai scazuta a unor persoane… care… din nou… nu au fost nici educate pentru a avea o adaptabilitate mai mare… chiar si in viata, in general, desi… aceasta este o trasatura de baza a omului si una necesara, fiecaruia… in tot).
Oameni mor in chinuri – Doamne, Fereste! – copiii si tinerii isi pierd parintii si bunicii si chiar si colegii si vecinii, Doamne, Fereste de toate relele, si… noi ne jucam de-a “profu’ nu-i in stare sa tine o ora online” si “scoala raspunde ca al meu copil trebuie pazit cu batul la spate… fizic, pentru ca sa se preocupe de a invata ceva//scoala e responsabila si de socializarea si distractia/amuzamentul/relaxarea copilului meu” si “ministerul educatiei nu poate asigura nici macar suportul tehnic pentru educatie” si “se strica rutina din casa, daca raman copiii acasa/timpul petrecut impreuna ne arata si problemele pe care le avem”… etc.. Doamne, Fereste! :/
Doamne, Ajuta! 🙂