Divorțul este o experiență de separare extrem de dureroasă pentru copil și mai este, inevitabil, o traumă. Psihoterapeutul integrativ în formare Petruț Dinu, explică într-un interviu în exclusivitate pentru Șansa News.ro ce înseamnă acest moment pentru un copil. El spune în primul rând că:
Oricâte atrocități ar putea trăi înainte de divorț, aceea este realitatea lui. Copilul nu cunoaște alta, nu știe că este în neregulă. Poate să simtă acest lucru, dar durerea pe care o absoarbe nu-i mai dă voie să urce în neocortex (de altfel, nu prea dezvoltat la începutul vieții) și să încadreze evenimentele traumatice pentru a le conferi un sens.
Copilul își dorește să își vadă părinții împreună
Petruț Dinu, mai arată că la un moment dat, copilul se va retrage în propriul sine:
„Subconștientul caută întotdeauna familiarul, cunoscutul, nu ceea ce este nou sau mai bine. Copilul va prefera întotdeauna ca părinții săi să fie împreună, chiar dacă relația lor va genera asupra sa durere. Este din nou un mod de a se sacrifica pentru unitatea originară a familiei, pentru ceea ce el înțelege ca fiind fericirea părinților săi. În realitate, ei pot fi profund nefericiți. Dar copilul nu poate cuprinde cu mintea sa întreaga complexitate a relațiilor adulte. Și pentru că situația îl depășește, iar părinții îl pot doar anexa unuia dintre ei, fără a-i explica ce se întâmplă cu grijă, afecțiune și dragoste, el se va retrage în sine și se va învinovăți foarte tare. Autoculpabilizarea apare pentru a-și proteja părinții de propria lor vină. Vă dați seama cam cât de mare este dragostea copiilor? Sunt în stare să întoarcă vina asupra lor pentru ceva care n-a depins de ei, doar pentru a nu recunoaște vina părinților. Sunt în stare să devină foarte agresivi cu ei pentru a nu-și manifesta agresivitatea față de părinți, pentru a nu-i răni. ”
Când doi oameni se află în pragul divorțului, copilul se naște în mijlocul unui front, spune tot Petruț Dinu.
„În mod ideal, divorțul ar trebui evitat în toate situațiile. Chiar și în cele mai atente abordări, rămâne o separare traumatică pentru copil. Principalele eforturi ar trebui făcute pentru a salva relația. Mulți oameni spun că au încercat orice, dar nu au reușit. Dar au mers la terapie de cuplu? Au mers la duhovnic? Au încercat orice le-a stat în putere, iar când au simțit că puterile le sunt depășite, au apelat la sprijin? Astfel se poate ieși din lupta pentru putere, care doar obosește și rănește combatanții. Într-o relație autentică, mori în fiecare zi ca să devii mai bun. Îți zdrobești egoul constant ca să îți descoperi sinele autentic. Când doi oameni se află în război ani la rândul și caută doar să se îngenuncheze reciproc, copilul se naște în mijlocul unui front.”
Tensiunea divorțului poate fi evitată păstrând o relație amicală între foștii parteneri
În același context, Petruț Dinu, care este și psihoterapeut integrativ în formare mai oferă câteva sfaturi pentru a proteja copiii în cazul în care părinții au hotărât să se separe:
Dacă se ajunge, cu toate acestea, la situația divorțului, pot fi luate o serie de măsuri pentru a proteja copiii. Părinții pot cădea de comun acord să se înțeleagă de dragul lor. Pot ieși din când în când la o pizza, pot să interacționeze ca niște oameni care se respectă reciproc pentru povestea lor comună și pentru copiii lor. Am văzut cazuri și mi s-au părut minunate. Părinți divorțați care reușesc să stea la aceeași masă și să-și zâmbească, arătându-le copiilor că nu se urăsc, nu se vorbesc de rău. Când un părinte îl atacă pe celălalt, el atacă o parte importantă din copilul său. Atunci când încerci să-l smulgi pe copil de lângă celălalt părinte, este de parcă i-ai produce copilului un handicap interior din cauza orgoliului tău. Voi nu v-ați înțeles și nu ați reușit să vă salvați relația. Dar ce vină are copilul? Mergeți mai departe cu fruntea sus, treceți peste orgoliu de dragul lui. În realitate, mare parte din traumă nu constă în evenimentul divorțului în sine, ci în toată tensiunea, durerea și, poate, ura pe care copilul le simte între părinții săi. Această dinamică semnifică, la nivel psihic, un conflict între masculinitate și feminitate, între gânduri și emoții, între sine și corp, între experiența concretă de a trăi viața și sensul pe care îl acorzi ei, a explicat în final Petruț Dinu.
Buzoianul Petruț Dinu este psihoterapeut integrativ în formare și masterand în psihotraumatologie.
Adaugă comentarii