Cunoscuta profesoară buzoiancă Anca Florea, director adjunct al Colegiului Hașdeu, unde predă științe socio-umaniste, ale cărei mesaje au devenit virale (aici și aici), revine cu un text în care lansează mai multe întrebări, în mare parte retorice, ce au în prim plan problemele cu care se confruntă societatea românească actuală în raport cu educația (sau lipsa ei).
”Constatăm cu tristețe sau cu o oarecare strângere de inimă că toți suntem mai singuri. Vorbim, dar nu comunicăm cu celălalt; îl percepem pe cel de lângă noi, dar de foarte puține ori îl și înțelegem; transmitem și primim opinii fără a face efortul unui banal examen critic. Fenomenul atomizării sociale devine pregnant. Invocăm din ce în ce mai mult lipsa de respect, nu atât ca o scuză pentru a-l ignora pe celălalt, cât mai ales ca un argument în favoarea unei salutare forme de retragere. Putem vorbi oare despre falimentul autenticității? Dacă da, nu cumva falimentul autenticității este lipsa de educație? Dacă da, lipsa educației nu este oare echivalentul îndepărtării de cultură? Probabil că putem continua într-un șir recurent de interogații care salvează problematizarea, dar nu asigură în mod necesar și soluțiile”, scrie Anca Florea.
În fapt, problemele pleacă, în cele mai multe cazuri, tocmai de la catedră. Profesoara critică însă și mesajele care ajung în spațiul public, venite de la persoane care, în fapt, nu ar avea nici un drept să le lanseze.
”Îmi este aproape imposibil să nu remarc comportamentul cinic, uneori chiar ipocrit, al celor care vorbesc despre cultură sau despre educație, fără a se îngriji de modul în care se exprimă, al celor care vorbesc despre sistemul de educație, fără a-i respecta pe cei din jur, al celor care vorbesc despre valori, fără a scrie într-o corectă limbă română, al celor care se pretind a face educație, fără a avea grijă să delimiteze între ceea ce este pură părere personală și ceea ce este cunoaștere autentică.
Îmi este din ce în ce mai clar că pe măsură ce fundamentele sistemului de învățământ sunt mai șubrede și mai puțin ancorate în cultură, cu atât mai des este invocată nevoia de metodologii, de proceduri, de regulamente, de cursuri de formare pentru profesori. Multe dintre ele nu fac altceva decât să aducă în prim-plan lipsa de profunzime, de autenticitate. Nimic birocratic nu va suplini ceea ce este fundamental pentru un profesor: nivelul de cultură și acel „coeficient” de umanitate”, mai scrie profesoara de la Hasdeu.
Practic, subliniază Anca Florea, doctor în filosofie, nu poți avea educație fără cultură, criticând fenomenul kitsch care a invadat societatea.
”Absența orizontului cultural în educație nu naște doar categoria estetică numită kitsch, ci proliferează ceva mult mai periculos din cauza caracterului său insidios: morala kitsch. Ne întrebăm în mod legitim: Ce poate fi mai periculos în sistemul de învățământ decât validarea unei „morale kitsch”, care este, în mod cert, „un inventar de absențe: lipsă de personalitate, lipsă de adevăr, lipsă de caracter”? Ce poate fi mai nociv în devenirea unui tânăr decât legitimarea unor trăiri superficiale, mimarea profunzimii gândirii, garantarea reușitei nu în termeni de merit, ci în termeni de opțiuni facile și pe termen scurt? Kitsch-ul a migrat azi din zona estetică în zona moralei. Kitsch-ul a devenit azi, din nefericire, și o categorie sociologică”, mai spune profesoara Anca Florea.
Adaugă comentarii