Cercetătorii din Buzău, scrisoare deschisă către Bolojan: ”Am învățat. Acum încercăm să avem… mâncare”

Cercetătorii de la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău au publicat, pe pagina de Facebook, o scrisoare deschisă adresată premierului Ilie Bolojan, în care vorbesc direct și fără ocolișuri despre realitatea financiară din cercetarea agricolă românească și despre dificultățile cu care se confruntă specialiștii care dezvoltă soiuri autohtone.

„Noi suntem colectivul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău. 13 oameni. 6 doctori. 3 doctoranzi. Restul — în curs de specializare”, își încep aceștia mesajul.

Dincolo de cifre, scrisoarea este o radiografie a muncii din spatele titlurilor academice.

„Doctoratele noastre nu s-au scris în bibliotecă cu cafea. S-au scris în câmp, pe ploaie, pe vânt, la 42°C în solar, cu plante care nu respectă deadline-uri și cu experimente care nu știu ce e weekendul.”

Cercetătorii descriu parcursul unui doctorat ca pe o probă de rezistență: „5 ani de muncă. 5 ani de calcule statistice. 5 ani de emoții că îți moare experiența într-o noapte cu grindină.”

În opinia lor, titlul de doctor nu reprezintă un privilegiu, ci o condiție obligatorie pentru a putea avansa profesional.

„Doctoratul nu e moft. Este singura metodă să avansezi în cercetare”, subliniază aceștia, amintind că pentru a ajunge la gradul de CS III sunt necesare atât doctoratul, cât și ani de experiență.

Problema majoră rămâne însă nivelul salariilor. Potrivit scrisorii, un asistent de cercetare câștigă 2.986 de lei, un cercetător 3.100 de lei, un CS III 3.300 de lei, iar un angajat cu doctorat ajunge la 3.900 de lei. Mai mult, „după noile reguli”, venitul ar urma să fie de 3.593 de lei. În paralel, atrag atenția semnatarii, „pentru a vinde semințe din import, salariul pornește de la 5000 lei”.

Mesajul lor este tranșant:

„În cercetare produci soiuri românești. În comerț vinzi soiuri străine. Economia a decis deja ce merită mai mult.” Ei reclamă și faptul că sporul de doctorat trebuie justificat prin raport lunar. „Ni se cere raport lunar ca să primim sporul de doctor. Interesant — activitatea noastră zilnică depășește doctoratul, dar sporul trebuie demonstrat.”

Finalul scrisorii este unul amar și simbolic: „Ni s-a spus mereu: «învață ca să ai parte». Am învățat. Acum încercăm să avem… mâncare.” Cercetătorii încheie cu o formulare care rezumă miza întregului demers:

„Fără fotosinteză nu există mâncare. Fără finanțare nu există cercetare.”

Scrisoarea completă poate fi citită AICI.