Medic cu vechime în Spitalul Județean Buzău, scrisoare manifest în scandalul prin care trece unitatea: ”Nu mai corespundem standardelor, iar eforturile și dedicarea noastră nu mai au nicio valoare!”

În timp ce conducerea Spitalului Județean de Urgențe Buzău continuă să păstreze tăcerea după scandalul provocat de decesul unui pacient în vârstă de 25 de ani, spitalizat în urma unui accident rutier și care aștepta o intervenție chirurgicală pentru fractură de femur, unul dintre medicii cu vechime și autoritate din unitatea medicală a ales să rupă tăcerea. Într-o scrisoare deschisă adresată în numele Sindicatului Medicilor Solidaritatea Sanitară Buzău, medicul primar ATI Victor Ioniță vorbește despre evoluția spitalului și a serviciilor medicale, despre realitatea actuală, despre provocările cărora trebuie să le facă față corpul medical, dar și despre presiunile din ce în ce mai greu de dus, mai ales în momente de criză precum este cel actual:

” Stimati cetățeni ai Buzăului

Stimați membri ai Consiliului Județean Buzău

Stimați parlamentari și guvernanți

Lucrez în Spitalul Județean Buzău de 42 de ani și am parcurs, împreună cu colegii mei, toate transformările care au avut loc în această perioadă. La început, erau numai camere de gardă, acoperite de câte un medic. Erau 5-6 medici pe gardă (chirurgie, reanimare, medicină internă, pediatrie, neurologie, radiologie). Nu aveam ecograf, CT sau RMN, ci doar simț clinic. Și oamenii erau diagnosticați, operați, tratați, îngrijiți. Și era bine. Apoi, din anii 2000, cu ajutorul financiar al Parlamentului Flandrei de Vest din Belgia, spitalul nostru a început să crească. A apărut un UPU micuț, cu 9-10 paturi și 12 asistente care primeau urgențele adevărate. S-a cumpărat un CT (SH, american. Sic!) dar care funcționa, un ecograf, s-a dezvoltat laborator performant și au mai apărut 2-3 linii de gardă (pneumologie, infecțioase, cardiologie). Iar pacientii erau tratați și era bine. Odată cu trecerea în administrarea Consiliului Județean Buzău, spitalul nostru a cunoscut o dezvoltare extraordinară. S-au modernizat toate secțiile, s-a mărit numărul liniilor de gardă (11-12), s-a achiziționat aparatură performantă, medicamente de ultimă generație pot fi găsite în spital. Specialitățile medicale s-au diversificat, au venit specialiști de marcă. Se efectuează operații și intervenții complexe pentru care, înainte, cetățenii Buzăului erau nevoiți să plece la București (RMN, coronarografii, angiografii, operații neurochirurgicale, oftalmologice, ORL, intervenții chirurgicale complexe, laparoscopice, etc). Acum, toate acestea se fac aici. Cu puținii medici care au ales să-și continnue activitatea în spitalul public, în ciuda dificultăților. Dotarea secției de Terapie Intensivă a ținut pasul cu dezvoltarea spitalului: dacă în urmă cu 15 ani aveam numai 3-4 aparate de ventilație mecanică, acum avem 30, iar toate cele 40 de paturi sunt monitorizate…De 5 ani suntem parte a Programului Național de Transplant și deja am contribuit semnificativ la salvarea vieții unor pacienți transplantați.Pacienții sunt din ce în ce mai bine tratați, dar… „nu mai este bine”.

Scrisoarea deschisă continuă arătând că dotările și dezvoltarea continuă a spitalului, au permis ca în ultimii ani unitatea să preia cazuri din ce în ce mai complexe și să aibă rezultate. Dar, există și realitatea dură în care un pacient este pierdut. Pierderea nu e doar a familiei, ci și a celor care l-au îngrijit, mai arată medicul Victor Ioniță:

”Nu vă puteti închipui chinul și părerea de rău pe care o simțim, fiecare dintre noi când pierdem un pacient pentru care ne-am consumat energia, cunoștințele, empatia, sufletul! Și noi suntem oameni…De multe ori ne dorim să putem facem minuni, dar nu a fost decât Unul fără de greșeală și care făcea minuni. Și pe Acela tot noi, oamenii, L-am pus pe cruce. Se pare că acum, după ce a trecut pandemia și „îngerii în alb” au redevenit oameni, cineva ar dori să ne pună pe cruce și pe noi – medici, asistenți, infirmiere, personal de îngrijire. Nu mai corespundem standardelor, iar eforturile și dedicarea noastră nu mai au nici o valoare. ”

Mai departe, scrisoarea deschisă vorbește, în termeni echilibrați, despre sacrificiile impuse de profesie:

”Eu sunt convins că noi, cei care rezistăm și ținem spitalul functional facem tot ceea ce este omenește posibil pentru pacienții noștri.Nu trebuie uitat faptul ca noi, cei care lucrăm în spital, am ales calea mai grea și mai puțin bănoasă, de a sluji în spațiul public. Fiecare dintre noi lipsim 5, chiar 7 zile pe lună de acasă, făcând gărzi în spital și, deci, în jur de 2 – 2,5 luni pe an le petrecem în spital, non stop. Mai știti vreo categorie profesională care să-și neglijeze casa și familia în felul acesta? Și, cu toate că suntem din ce în ce mai puțini – ca urmare a „grijii” guvernului de a bloca angajările -, ne străduim să acoperim golurile de personal, aglomerându-ne sarcinile de serviciu. Dar, nici așa nu este bine. Ne este vânată cea mai mică greșeală, întâmplată din cauza suprasolicitării, stresului, încordării psihice, epuizării fizice.Toată lumea, mai ales cea vocală în presă și pe rețelele de socializare, uită că ceea ce definește Spitalul Județean de Urgență Buzău este numărul mare de pacienți redați familiilor și societății, nu cazurile nefericite care ne afectează și pe noi, deopotrivă.

Urmează un apel care face ca scrisoarea deschisă să devină un adevărat manifest. ”Unde sunt pacienții și aparținătorii multumiți? Ei de ce nu vorbesc?” întreabă medicul:

”Poate merităm să fim tratați cu același respect cu care noi ne tratăm pacienții. Și de ce nimeni, nici cei îndreptățiți și care cunosc realitatea spitalului, nu pot spune un cuvânt în sprijinul nostru și ne lasa singuri, pentru a fi împroșcați cu toată mizeria și veninul de care sunt capabili unii?Știti că, din cele 180-200 de prezentări zilnice de la UPU (în perioadele sărbătorilor, chiar peste 300), doar 10% sunt urgențe adevărate? Dintre aceste prezentări doar 20-25 de pacienți necesită internare și tratament spitalicesc. Restul sunt consultații pentru afecțiuni reale sau nu, dar care paralizează activitatea acestei secții vitale a Spitalului. Și stiti cine sunt ce mai vocali și lipsiți de răbdare la UPU? Tocmai cei care parazitează secția, consumând timpul, energia, concentrarea și resursele personalului de toate categoriile.Vă atrag respectuos atenția că în cazul în care autoritățile locale și județene, parlamentarii și guvernanții nu se implică pentru a asigurarea necesarului de medici și pentru a le asigura condiții de a profesa în siguranță, majoritatea colegilor mei, medici, nu cred că mai pot face față gărzilor, încep să se îndoiască de priceperea lor în gestionarea cazurilor din ce în ce mai coplexe și nu mai fac față la presiunea nejustificată și nerealistă a famililor pacienților.Faceți un exercitiu de imaginație: închipuiți-vă cum ar fi să veniți la spital și acesta să fie inchis? Puteți?”

Pacienții mulțumiți și aparținătorii acestora, la care scrisoarea deschisă face apel, au vorbit. Sunt numeroase comentarii care mulțumesc pentru serviciile medicale de care au beneficiat pacienții. Reacții există și din partea celor care au acuzat, în ultimele zile, personalul medical din spital de lipsă de profesionalism și empatie.

Fără a pune în balanță mesajele pro și contra, scrisoarea deschisă constituie prima reacție echilibrată din interiorul spitalului, de la apariția cazului care a condus inclusiv la proteste ale aparținătorilor. Nemulțumirile exprimate în spațiul public, în ultimele zile, dar și acuzațiile, au atins cote fără precedent. Deși conducerea unității a amânat o apariție în care să ofere răspunsuri extinse, punctul de vedere a fost preluat și distribuit pe rețelele sociale inclusiv de directorul medical al spitalului.