Sărata Monteoru, perla turismului buzoian, ascunde sub dealurile sale nu doar ape tămăduitoare, ci și o rană istorică, rămasă deschisă de zeci de ani. Este vorba despre o adevărată comoară adusă la suprafață din pământul românesc, care a fost dusă în Germania în timpul Primului Război Mondial și de care autoritățile române par să fi uitat. Asociația „Călător prin România” a pornit o adevărată cruciadă pentru recuperarea identității pierdute.
Povestea a început cu o pasiune personală și o datorie față de rădăcini. Iulian Tănașcu, președintele asociației, a crescut cu legendele locului, insuflate de bunica sa. Documentând, recent, o monografie a stațiunii, el a scos la lumină un adevăr dureros: o mare parte din cultura Monteoru a fost „împachetată” și trimisă în Germania de cel care trebuia să construiască stațiunea, Eduard Honzik.
Potrivit cercetărilor pe care le-a făcut Iulian Tănașcu ulterior acestei descoperiri, Eduard Honzik, angajat de însuși Grigore Monteoru pentru a ridica stațiunea, a profitat de contextul tulbure al Primului Război Mondial.
„Am descoperit că Eduard Honzik era pasionat de arheologie. Acesta este și cel care descoperă anumite vase de lut în zonă și le preia pentru cercetări… cercetări care au loc în Germania. În timpul Primului Război Mondial, ajutat de armata invadatoare care a ocupat satul, Honzik găsește oportun să care tot ce găsește și să întreprindă săpături. Din câte știm, sunt cărate de pe sit obiecte de ceramică pictată, vase de diferite mărimi, plus obiecte de podoabă”, a explicat, pentru ȘansaNews, Iulian Tănașcu.
„România habar nu are de ce a fost deposedată”
Cea mai gravă problemă nu este însă furtul în sine, petrecut acum un secol, ci tăcerea asurzitoare a statului român care a urmat. În timp ce alte națiuni își revendică patrimoniul, piesele de la Monteoru zac în depozitele muzeelor din Berlin, necunoscute publicului larg din România, după cum spune președintele Asociației „Călător prin România” .
„Oamenii de la Monteoru nu au văzut niciodată ce a fost luat de acolo decât la muzeu și într-o cantitate mică. Demersul nu este susținut de nimeni momentan. Au trecut peste 100 de ani de la apariția primelor studii ale lui Honzik pe baza elementelor de acolo. Dacă exista un interes real al statului român, existau și acțiuni de recuperare a patrimoniului”, declară cu amărăciune Iulian Tănașcu.
Scrisoare către Berlin: „Vrem să știm ce ne-ați luat!”
În fața acestei nepăsări, Asociația „Călător prin România” a luat taurul de coarne și a trimis o adresă oficială către Muzeul de Preistorie și Istorie Timpurie din Berlin. Adresată direct profesorului Dr. Raphael Gross, scrisoarea este primul pas oficial în urma căruia Tănașcu speră să obțină un inventar clar a ceea ce s-a pierdut.
„V-aș fi extrem de recunoscător dacă ne-ați putea comunica ce exponate aparținând culturii Monteoru, provenite din Sărata Monteoru (județul Buzău), se află în inventarul muzeului din Berlin. Dacă timpul vă permite, v-am fi, de asemenea, profund recunoscători pentru câteva fotografii ale acestor descoperiri. Menționăm că toate drepturile de autor și de utilizare asupra fotografiilor și informațiilor rămân în totalitate în posesia dumneavoastră. În cazul în care ne veți sprijini în acest demers, vom menționa, desigur, contribuția muzeului din Berlin într-un mod corespunzător. Mai mult, suntem deschiși oricărei forme de colaborare între asociația noastră și muzeu, care să servească promovării și mediatizării patrimoniului provenit din Buzău – Sărata Monteoru”, se arată în scrisoarea transmisă Muzeului de Preistorie și Istorie Timpurie din Berlin.
Cultura Monteoru este una dintre cele mai importante culturi ale epocii bronzului din Europa, iar recuperarea, fie și digitală, a acestor piese este esențială pentru istoria locală.
Adaugă comentarii