Rezultatele din acest an înregistrate de elevi la examenele naționale sunt mai bune comparativ cu cele de anul trecut. Atât la bacalaureat, cât și la evaluarea națională, rata de promovare la nivel national a fost mare. Cu toate acestea, managerii din educație trag un semnal de alarmă cu privire la capcana statisticilor. Profesorul Merito de limba și literatura română Cătălin Zaman, directorul Colegiului Național „Mihai Eminescu” din Buzău, avertizează că paradele de cifre și procente din fiecare vară ascund, în realitate, probleme cronice ale sistemului de învățământ, de la abandon școlar masiv și până la selecții artificiale ale elevilor.
Într-o analiză ce îi poartă semnătura pentru educatieprivata.ro, profesorul buzoian arată că simpla raportare la un procent de promovare nu reflectă calitatea actului educațional și nici evoluția reală a unui copil.
„În fiecare vară asistăm la aceeași paradă a cifrelor. Procente de promovare, medii, clasamente, comparații, recorduri. Ne felicităm sau ne întristăm în funcție de un procent. Dar rareori ne punem întrebarea cea mai importantă: ce ne spun, de fapt, aceste cifre? Există, de exemplu, o relație între nota obținută de un elev la Evaluarea Națională și nota pe care același elev o obține patru ani mai târziu la examenul de bacalaureat? Dacă un copil a luat 8 la Evaluarea Națională și 7,50 la bacalaureat, vorbim despre regres? Despre stagnare? Sau despre progres, dacă între timp exigența evaluării a fost alta, iar competențele dezvoltate au fost diferite? Ar trebui să existe studii longitudinale care să urmărească evoluția fiecărei generații, să identifice tipare, să explice de ce unii elevi cresc spectaculos, iar alții își pierd din potențial. Nu pentru a găsi vinovați, ci pentru a înțelege mecanismele succesului și ale eșecului. Educația nu are nevoie de vânători de vinovați. Are nevoie de luciditate”, spune prof. Cătălin Zaman.
O altă problemă majoră semnalată de cadrul didactic este relevanța procentelor de promovare de 100% cu care se mândresc unele unități de învățământ. Profesorul Cătălin Zaman pune sub semnul întrebării etica din spatele acestor statistici, arătând că, uneori, în spatele succesului stă un proces dur de selecție, nu de formare a elevului.
„Cât de relevant este procentul de promovare dacă, în unele cazuri, elevii cu rezultate slabe sunt lăsați corigenți sau repetenți și nu mai ajung să susțină examenul, astfel încât imaginea instituției să rămână impecabilă? Un procent ridicat nu înseamnă întotdeauna o valoare educațională ridicată. Uneori poate ascunde un proces de selecție, nu unul de formare”, afirmă directorul Colegiului „Mihai Eminescu”.
Cea mai alarmantă situație adusă în discuție nu provine însă din tabelele cu note de la examenele din această vară, ci din monitorizarea unei întregi generații, de la înscrierea în clasa pregătitoare și până la examenul maturității. Datele sunt mai mult decât îngrijorătoare.
„La începutul clasei pregătitoare, în urmă cu 13 ani, existau cu peste 60.000 de copii mai mulți decât cei care au ajuns astăzi în pragul examenului de bacalaureat. Aproape 40% din generație nu mai este aici. Unii au abandonat școala, alții au emigrat, alții au ales alte trasee educaționale. Indiferent de cauze, această pierdere ar trebui să fie una dintre cele mai importante teme de reflecție ale sistemului educațional. (…) Fiecare copil dispărut din statistică reprezintă mai mult decât o valoare într-un tabel. Reprezintă o șansă pierdută”, avertizează Cătălin Zaman.
Dascălul buzoian subliniază că performanța reală a educației nu se schimbă prin cosmetizarea rapoartelor oficiale și că, deși bucuria pentru rezultatele bune din acest an este legitimă, sistemul riscă să confunde niște cifre de moment cu realitatea din teren. Calitatea învățământului, susține Zaman, se măsoară în primul rând prin numărul de copii pe care școala reușește să îi păstreze în bănci și prin capacitatea de a reduce decalajele sociale și educaționale.
Adaugă comentarii