Temperaturile excesive din timpul verii, vremea mult prea caldă de pe tot parcursul anului, dar și lipsa precipitațiilor au determinat fermierii să se reorienteze și să aleagă culturi care să reziste actualelor condiții climatice. Așa s-a ajuns ca anumite specii întâlnite până de curând doar în țări mediteraneene să fie cultivate în județul Buzău. De exemplu, în multe livezi se regăsesc rodii, curmali sau chiar kiwi. Cât de curând, în Buzău s-ar putea regăsi și plantații de bumbac.
Cercetătorii de la Banca de Gene dețin și conservă diverse genotipuri de bumbac, inclusiv specii ornamentale. În contextul schimbărilor climatice, care ar putea favoriza cultura în România, specialiștii Băncii de Gene își îndreaptă atenția către această specie, de altfel altădată una care ocupa suprafețe însemnate în țara noastră.
“Când facem referire la bumbac, ne gândim la o specie care cândva ocupa suprafețe mari în România, a fost o cultură care a fost la ea acasă în România, mai ales în anii’40, am fost printre primii în Europa care am avut o stațiune de cercetare pentru cultura bumbacului, la Teleorman, în 1946-1948 s-au pus bazele stațiunii de acolo și au fost obținute soiuri valoroase. Noi avem în patrimoniu semințele vechi, dintre care primul soi românesc de bumbac care a fost obținut și cultivat în România, înscris atunci în catalogul oficial sub denumirea de Adelin, un soi valoros, foarte interesant, cu potențial mare de producție și fără boli și dăunători. Sigur, este ușor pretențios la apă pentru că este o cultură care, ca să obții rezultate bune, ai nevoie de sistem de irigații, dacă nu sunt precipitații suficiente, dar o cultură care ar putea să se dezvolte în România”, a subliniat, la Focus Tv, directorul Băncii de Gene Buzău, cercetătorul Costel Vânătoru.
Bumbacul este o plantă care iubește temperaturile foarte crescute și care s-ar dezvolta armonios în actualele condiții climatice, spune cercetătorul Costel Vânătoru.
“Condițiile climatice actuale favorizează această cultură, e o zonă favorabilă pentru cultura bumbacului, se pot obține producții foarte mari la unitatea de suprafață și chiar de calitate, fibră de bună calitate. Ar trebui să să luăm măsuri pentru atenuarea efectelor dezastruoase produse de schimbările climatice și să avem curajul să introducem în cultură și alte specii, mai ales că această specie a fost verificată, certificate. E o cultură interesantă, o cultură care ar putea să aducă profit și ce este interesant, tată condițiile actuale favorizează cultura. Nu este o cultură care să aibă pretenții deosebite în special în ceea ce privește bolile. Rezistă foarte bine la condițiile climatice actuale, mai ales la temperaturi ridicate. Arșița favorizează cultura bumbacului.”
Bumbacul nu este doar o plantă utilizată pentru fibrele naturale ce pot fi obținute din ea, pentru a fi utilizate, în special, în industria textilă, ci poate fi și o plantă ornamentală sau cu alte întrebuințări.
“Ar trebui să ne gândim să dezvoltăm astfel de culturi în România și, de ce nu, și industrii în jur, pentru că merită, pentru că vorbim de un produs natural. Fibrele acestea sintetice, oarecum de plastic au cucerit piața, fiind mai ieftine, dar cu toții știm că nu sunt atât de compatibile de multe ori cu sănătatea omului și ar trebui să ne gândim să reabilităm și cultura aceasta. Noi o abordăm din mai multe unghiuri: ca plantă tehnică, pentru fibră, dar și ca plantă ornamentală, pentru că avem și o varietate valoroasă care poate fi cultivată ca plantă decorativă de bumbac. În plus, uscată poate fi folosită și în aranjamente florale, chiar foarte prețioase. Avem semințe, le-am păstrat.”
Însă, pentru ca o astfel de cultură să aibă din nou succes, ar fi nevoie de o strategie amplă, care să prevadă și unități de prelucrare, astfel încât întreg lanțul să fie asigurat, a mai subliniat cercetătorul Costel Vânătoru.
“Fără un program, fără o strategie, greu să te apuci, pentru că sunt multe culturi care la prima vedere sunt profitabile, cu eficiențe economică bună, dar trebuie să iei în calcul partea de procesare, de ambalare, de valorificare. Noi ne uităm dacă plouă la timp, dacă culturile arată bine, dar agricultorul trage linie când a vândut marfa, atunci și-a încheiat misiunea, atunci poate să spună că a ieșit pe profit, pentru că sunt și ani agricoli când producțiile sunt mari, dar ce folos că prețurile sunt foarte mici și atunci agricultorul nu își acoperă nici costurile, se vede nevoit să arunce producția, nu au cum să o valorifice.”
Până în anul 1990, în țara noastră au existat 86 de filaturi și țesătorii de bumbac.
Adaugă comentarii