Profesor buzoian despre perioada când a fost ”golan” la Universitate: ”A fost zona noastră liberă de neocomunism”

Zilele acestea se împlinesc 35 de ani de la startul celei mai mari demonstrații anticomuniste din perioada post-decembristă. În 22 aprilie 1990, un grup de tineri a ocupat Piața Universității din București, exprimându-și nemulțumirea față de modul în care decurgeau lucrurile și de clasa politică ce preluase puterea după Revoluție. Au urmat peste 50 de zile, în care zeci de mii de persoane au protestat zilnic, cerând îndepărtarea de la putere a foștilor membri ai Partidului Comunist, pentru ca manifestația să fie întreruptă brutal la jumătatea lunii iunie 1990, odată cu sosirea minerilor în Capitală. Oficial, 6 persoane au murit și alte câteva sute au fost rănite, însă, potrivit presei de la acea vreme, numărul victimelor ar fi fost semnificativ mai mare.

Profesorul de istorie Dănuț Solcan, de la Colegiul Hasdeu, unul dintre cei care au participat direct la manifestația din Piața Universității, a postat pe Facebook un mesaj prin care readuce în prim-plan cum a început “Fenomenul” Piața Universității.

“A fost Woodstock-ul nostru, a fost zona noastră liberă de neocomunism, a fost Golania. Îmi amintesc perfect cum a început. Era 22 aprilie, ca astăzi. Un grup de tineri a ocupat piața, veneau de la un miting al partidelor istorice; unii au rămas peste noapte. Nu era ceva chiar neobișnuit pe vremea aceea, doar că polițiștii au intervenit, spre dimineață, în mare forță, bătând tot ce-au prins, inclusiv (se spune) pe măicuțele care se rugau în zona cu lumânări aprinse pentru morții Revoluției. S-a aflat rapid, pe la 11:00 erau deja zeci de mii de oameni în Piață, scutierii au fost literalmente zburați de acolo. A început, apoi, o aventură de 53 de zile cu totul unică, încheiată dramatic în 13-15 iunie.”

Prin același mesaj, profesorul buzoian își exprimă dezamăgirea că, deși au trecut 35 de ani, dosarele Revoluției și Mineriadei încă nu au fost rezolvate, cei vinovați de moartea atâtor tineri nefiind trași la răspundere.

“La 35 de ani de la ”fenomenul” Piața Universității, Iliescu este – din nou – trimis în judecată. Are 95 de ani și a devenit, de o bună bucată de vreme, erou de bancuri. (Ultimul, foarte recent, e cu J. D. Vance, proaspăt venit de la întâlnirea cu Papa, îl puteți vedea în foto.) Unii spun că nu dă bine ca un fost președinte să fie condamnat pentru infracțiuni contra umanității, alții spun că unii dintre cei implicați atunci alături de Ion Ilici sunt influenți și acum. Oricum ar fi, tergiversarea dosarelor Revoluției și Mineriadei spune foarte mult despre complicitățile, neputințele și stilul de a (nu) rezolva lucrurile din România postdecembristă.”

Dosarul Mineriadei, din 13-15 iunie 1990, a fost trimis magistraților abia la începutul acestei luni. Opt persoane, printre care fostul președinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, dar și fostul lider al minerilor, Miron Cozma, se află pe lista inculpaților, cu toții fiind acuzați de infracțiuni contra umanității.