Actualitate

”Reușea să scoată la lumină talentul fiecărui elev”. Cine a fost profesorul și omul Cristina Tudorancea

O veste tristă a zguduit zilele trecute comunitatea buzoiană, care deplânge moartea profesoarei Cristina Tudorancea de la Liceul Economic, actual „Regele Mihai I”. Mesajele de condoleanțe curg, dar, mergând mai departe de acestea, detalii interesante subliniază evidentele atuuri ale profesoarei, dar și firea omului prin mâinile căruia au trecut zeci de generații.

Cristina Tudorancea preda, la reputatul liceu, de 28 de ani, fiind titulară pe catedra de limba și literatura română. Profesoara avea calitățile unui dascăl perfect, un profesor care, după o perioadă de monitorizare, aloca fiecărui copil mai multe arii de interes, astfel încât fiecare să se descopere pe sine. Prezența sa, spun cadrele didactice, era distinsă, impunând respect. Cristina Tudorancea era profesorul care devenise un model pentru elevii săi, dar și pentru cadrele didactice mai tinere, care își doreau să-i calce pe urme.

Originară din Cislău, profesoara iubea să-și petreacă timpul liber în locul natal. Ea era pasionată de fotografie și pictură și, de multe ori, posta pe rețelele de socializare fotografii cu munți și plante, majoritatea imortalizate în locurile sale natale.

Ca dascăl, Cristina Tudorancea și-a dorit elevii săi să citească mult, însă omul Cristina Tudorancea voia să-i știe fericiți și împliniți. Elevii săi sunt răvășiți după dispariția profesoarei care înveselea orice colectiv sau grup în care se afla.

„Fire artistică, spontană, spirituală și originală” au fost cuvintele folosite de colectivul profesoral al colegiului unde activa, pentru a o descrie. Se pare că majoritatea evenimentelor culturale din liceu erau realizate în mare parte de Cristina Tudorancea, care îi ghida pe copii să cânte și să danseze, să recite și să povestească, pentru a crea minunate momente artistice.

Nimeni dintre colegii săi de la liceu nu știa să fie grav bolnavă pentru că nu se văita niciodată și nu lăsa să se vadă vreo suferință. La școală, se zvonea că ar fi avut probleme comune de sănătate, cum ar fi o tensiune crescută, alte mici probleme ce apar odată cu înaintarea în vârstă, însă despre boala nemiloasă care o măcina de câteva luni profesoara nu a vrut să scoată un cuvânt. Luni de zile s-a bănuit doar că ar suferi, însă ea a fost cea care și-a dorit să predea fără să fie privită cu milă, întrucât meseria sa prima în fața oricărei suferințe.

Moartea sa a adus suferință pentru toată lumea: profesori, părinți, elevi, sfârșiți de durere, mai ales că, în câteva zile, ar fi trebuit să o sărbătorească la împlinirea vârstei de 64 de ani. Destinul a vrut însă altceva.

Cadrele didactice știau că adora sa citească Nichita Stănescu și susțin că o mică parte din versurile sale ar putea să o descrie perfect pe Cristina Camelia Tudorancea:

„Dacă pot să iubesc mi-e destul 

și mi-este surâs

și mi-este vis 

dacă pot să iubesc.

La urmă, la umbră

am cântat : 

dacă cineva poate să iubească

e împărat,

dacă cineva este iubit

este infinit. Nichita.”

Anuntul Buzoian
Anuntul Buzoian