Profesoară din Buzău critică incompetența din educație și efectele asupra elevilor

Anca Florea, profesoară de științe sociale la Colegiul B.P. Hasdeu din Buzău și director adjunct al instituției, a publicat un text critic despre felul în care incompetența ajunge să fie tolerată în sistemul de educație. Subiectul, unul incomod, este abordat într-o postare publicată pe contul său de Facebook, sub titlul „Despre INCOMPETENȚA care apără INCOMPETENȚA sau despre cum poate prolifera nedreptatea în societate”.

Cunoscută pentru pozițiile sale ferme, profesoara pornește de la ideea că tolerarea unui rău poate transforma orice membru al societății într-un complice, chiar și atunci când nu participă direct la acel rău.

„Oricare dintre noi, ca parte din această societate, putem fi complice la un rău pe care, chiar dacă nu îl săvârșim, s-ar putea, conștient sau inconștient, să-l tolerăm, iar toleranța nu trebuie să însemne pasivitate.”

Pandemia incompetenței din educație

În textul său, Anca Florea vorbește despre incompetența din sistemul de educație și despre felul în care aceasta ajunge să fie protejată prin tăcere, evitare sau lipsă de asumare. Profesoara susține că problema a atins proporții grave și folosește sintagma „pandemia incompetenței” pentru a descrie fenomenul.

„Ceea ce «sabotează» sistemul de educație, posibil și ca un reflex al unei societăți polarizate și care, pe alocuri se comportă «bipolar», este exercițiul tolerării incompetenței, sperând că, la un moment dat, incompetența, care poate fi uneori conștientă de sine, nu se va extinde pandemic. Cred că pandemia incompetenței din educație nu va putea să dispară până când nu vom începe, fiecare dintre noi, să ne asumăm, printr-un exercițiu simplu, ceea ce suntem cu adevărat.”

Elevii, victimele directe ale unui sistem care tolerează erorile

Anca Florea atinge apoi una dintre cele mai sensibile teme ale sistemului de învățământ: costul toleranței față de incompetență. În opinia sa, cei mai afectați sunt elevii, adică exact cei pe care școala ar trebui să îi formeze. Profesoara vorbește despre disoluție administrativă, despre metodologii anacronice, despre scăderea încrederii în corpul profesoral și despre lipsa de asumare a unor greșeli din managementul școlar.

„Mi-e teamă că suntem în plină disoluție administrativă a sistemului de educație, iar noi punem în dezbatere metodologii anacronice, ne confruntăm cu o scădere a coeficientului de încredere în corpul profesoral, iar noi avem directori care încalcă legea, fără a face ulterior un minim exercițiu al asumării, ne «luptăm» cu o legislație care uită uneori principiile logicii elementare, iar juriștii din unele inspectorate școlare își demonstrează propria incompetență deontologică pentru a acoperi greșeli flagrante ale managementului unor școli. Ceea ce mi se pare cel mai periculos este că tot acest comportament care nu ar trebui tolerat în nici un sistem de educație are victime sigure: ELEVII. Iar pentru ei, aceste evenimente nu sunt doar sursă de nedreptate individuală sau colectivă, ci experiențe pe care le vor interioriza, imposibil de spus acum în ce fel și, mai ales, cu ce consecințe.”

Exemplele invocate de profesoara din Buzău

În finalul textului, Anca Florea punctează mai multe situații despre care afirmă că nu sunt nici ipoteze de lucru, nici ficțiune și nici realități uitate de timp. Dascălul vorbește despre erori neasumate în managementul unor școli, despre gesturi indecente ale unor profesori, despre inspectorate care evită asumarea răspunderii și despre metodologii lacunare în cazul unor examene organizate de școli.

• Este grav dacă managementul unor școli nu-și asumă erorile.
• Este nepermis ca gesturile indecente ale unor profesori să fie tolerate.
• Este inadmisibil ca unele inspectorate școlare să fugă de asumarea răspunderii.
• Este lipsit de principialitate ca metodologiile unor examene organizate de școli să fie în mod voit lacunare.

Anca Florea este profesor de științe sociale și director adjunct al Colegiului B.P. Hasdeu din Buzău. Este doctor în filosofie și are o experiență la catedră de aproape trei decenii.