Actualitate

(FOTO, VIDEO) Cultură pe înțelesul tuturor. Rețeta, explicată de un masterand cu mulți urmăritori pe rețelele sociale

  • Ștefan Tudose te învață cum să alegi cărțile care să nu te plictisească și cum oamenii șlefuiți în câmpul culturii au o ținută aparte în societate

Ștefan Tudose, un buzoian în vârstă de 23 de ani, pasionat de filosofie și lectură, a reușit să adune în jurul său, prin intermediul platformelor de socializare, o comunitate cu care împărtășește aceleași pasiuni. Drumul ales de Ștefan nu a fost, însă, ușor. A schimbat macazul, de la teologie, la filosofie, anul trecut, când a ales să studieze, la master, filosofie antică și medievală la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Pe lângă studii, pe Instagram, Youtube și Facebook, Ștefan împletește filosofia și lectura în povești care atrag internauți din toate colțurile țării.

Cum a reușit, ne povestește chiar el, într-un interviu acordat șansanews.ro, pe care îl redăm mai jos.

  • Când ai dat teologia pe filosofie și de ce?

Am schimbat macazul în anul 2021, întrucât am conștientizat esențială formarea filosofică, care se împletește simfonic cu cea teologică. Uneori, teologia și filosofia sunt văzute drept două domenii care tratează dimensiuni diferite ale existenței. La o privire mai atentă în istorie, se pot observa cu ochiul liber momentele în care cele două fuzionează simfonic. Încă din primele veacuri creștine, teologia s-a constituit pe baza temeliilor conceptuale filosofice, care au fost creștinate de Părinții și Scriitorii Bisericești prin prisma filtrelor Duhului Sfânt. Văd în cele două un mod de a cunoaște, dar nu pot să nu-i ofer teologiei un primat în ceea ce privește adevărata iubire de înțelepciune (philia – iubire, sofia – înțelepciune, din limba greacă; astfel se poate defini filosofia).

  • Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru citit și ce fel de lectură te atrage cel mai mult?

Pasiunea mea pentru lectură nu s-a întâmplat ex abrupto. Au fost necesare câteva momente revelatorii succesive. Când eram în clasa a IX-a la Seminarul Teologic Ortodox Chesarie Episcopul din Buzău, am avut contact pentru prima oară cu ceea ce eu numesc adesea maeștrii spirituali (conceptul se referă la oamenii care au ajuns deja pe culmile măiestriei într-un anumit domeniu). Câțiva profesori emblematici atât pentru instituția în sine, cât și pentru notabilitatea cetății buzoiene, mi-au arătat frumusețea culturii în genere. Instituția cărții devenise, în momentele celui dintâi semestru, călăuza vindecătoare și restauratoare a arhitecturii mele interioare. De atunci, nu am mai lăsat cartea din mână. Cred cu tărie în maeștrii care au capacitatea uluitoare de a-i motiva pe cei din jurul lor să își schimbe existența în bine. Șansa mea au fost profesorii Seminarului Teologic. Nu sunt zidurile valoroase, cât sunt oamenii care pășesc în jurul lor.

  • De la a citi, la împărtăși…De unde a pornit dorința de a împărtăși ceea ce tu înveți?   Și cum ai reușit să-i faci pe oameni să consume filosofie de pe rețelele sociale?

Dorința de a împărtăși cultura, prin intermediul rețelelor de socializare, s-a născut în momentul pandemic al anului 2020. Înțelesesem la vremea respectivă că, de fapt, cultura a migrat, într-o proporție mare, către spațiul internaut. Filosofia mea de viață îmi dictează ca atunci când primești ceva se cuvine să oferi înapoi dublu, triplu sau chiar înmiit. Astfel, am pus bazele unui canal de YouTube și, prin extensie, unor pagini de Facebook și Instagram, intitulate Palestra Ideilor (Palestra era o tabără de antrenament fizic și intelectual, o invenție a lumii elene, care avea ca scop, conform întregului învățământ paideic inventat de greci, formarea omului frumos și bunkalokagathia).

  • Unele dintre subiectele abordate sunt ceva mai dificile. Cum le transformi ca să fie pe înțeles?

Înțeleg perfect nevoia de a transmite cultura metabolizată într-un mod cât mai accesibil cu putință. Desigur, unde vorbim despre concepte și idei înalte, se cuvine să intrăm în terminologia de specialitate, dar acolo unde predomină narațiunea, ofer publicului cea mai accesibilă variantă posibilă. Am convingerea personală că am fost creați pentru a împărtăși, la rândul nostru, povești. Însuși Mântuitorul Hristos a diseminat cuvântul Evangheliei prin prisma parabolelor. Oamenii sunt mult mai receptivi la narațiuni, la povești bine spuse, care să-i pună pe gânduri în cel mai bun sens al cuvântului. Receptivitatea oamenilor vine în momentul în care le comunici esențialul prin cuvinte simple, printr-un discurs cât mai accesibil cu putință.

  • Sunt oamenii receptivi? Ce te -a ajutat în acest sens?

Cu maximă franchețe vă mărturisesc că receptivitatea nu se produce precum o avalanșă. Nevoia de conținut calitativ, iar nu cantitativ, este una din exigențele oricărui public serios. Am conștientizat că ceea ce urmează să public pe Palestra Ideilor trebuie să marcheze esențialul: de ce ai citi această carte? Cu ce este ea mai presus de celelalte? Oare, merită să îi acorzi timp respectivei lucrări? Mi-am adresat mie însumi aceste dileme, gândindu-mă la auditoriul din online. Este firesc să încerci, atât cât este posibil, să pătrunzi în universul publicului. Se cuvine să-l cunoști și, mai ales, să-i cunoști nevoia după lectură de calitate. Am primit zeci de mesaje de încurajare și chiar au fost persoane care mi-au scris că le-am deschis apetitul pentru lectură. Dacă există și o singură persoană dornică să-și îmbogățească bagajul cultural, înseamnă că proiectul și-a atins scopul.

În înregistrarea video de mai jos, câteva sfaturi pentru a te ”prinde” în jocul lecturii:

  • Cum crezi că pot transmite cultura rețelele sociale? E vreo rețetă?

Nu se poate vorbi de un rețetar. Eu m-am legat strict de rețelele de socializare mai sus amintite, deoarece acolo își petrec o parte din timp majoritatea persoanelor. Înțeleg că ne confruntăm cu o secetă culturală de mari proporții. Rata analfabetismului funcțional este în ascensiune, din păcate, iar această realitate își are resorturile într-o singură cauză: lipsa cititului. Cultura poate fi transmisă pe orice platformă online cu o singură condiție: să fie de calitate, să atingă standarde puternice. Cultura kitsch nu are ce căuta în spațiul online, în opinia mea. Aceea se poate eticheta drept pseudocultură. Faptul că, la cafenea și la restaurant, se discută în proporție de 80% frivolități și trivialități este un semnal de alarmă: avem nevoie de cărți. Într-o epocă nu demult apusă, oamenii, când se întâlneau la promenadă nu discutau doar d-ale lumii, ci mai dezbăteau și câte un subiect literar, filosofic sau eseistic. De asemenea, se poate interpreta ca o stereotipie, dar prima impresie pe care ți-o făceai față de o persoană în trecut, era numărul generos de cărți pe care persoana respectivă le ținea în casă. Au existat oameni (și cred că încă mai există, deși puțini), care aveau cărți în întreaga locuință. Etajerele și rafturile se lăsau grele din cauza numărului abundent de volume.

  • Ai ceva recomandări pentru cititorii noștri?

Am observat, uneori, că anumite persoane se feresc să ofere o listă de lecturi. Le înțeleg perfect, deoarece cărțile sunt componente subiective ale vieții noastre pământești. Avem diverse afinități culturale, un lucru minunat, deoarece trăim într-un univers pluralist. Cărțile pe care le citim spun ceva despre personalitatea noastră. Chiar dacă există persoane sceptice în această privință, eu le garantez că ceea ce consumă din punct de vedere livresc este o veridică amprentă socială. În agora, omul cu lecturi serioase în spate adoptă o anumită conduită, fapt care nu poate fi trecut cu vederea. Eu îndrăznesc, totuși, să ofer o listă de lecturi care mi-au schimbat mie viața în bine. Astăzi respir un alt aer, deoarece am metabolizat o infimă parte din înțelepciunea înaintașilor noștri. Lectura și cultura te transformă: este asemeni unui extaz, stimulat de o viziune nouă asupra realității din imediata noastră proximitate. Și acum îmi amintesc cât de fericit am fost în ziua în care am citit pentru prima oară Confesiunile de Augustin sau Jurnalul fericirii de Nicolae Steinhardt. Las aici listuța pe care eu am consumat-o ardent.

Listă bibliografică obligatorie:

Confesiunile de Augustin;

Don Quijote de la Mancha, ingeniosul hidalg de Miguel de Cervantes;

Gânduri către sine însuși de Marcus Aurelius;

Epistole către Lucilius de Seneca;

Toată seria de autor C.S. Lewis;

Minima moralia, Despre îngeri, Pitoresc și melancolie, Parabolele lui Iisus, Adevărul ca poveste de Andrei Pleșu;

Istoriile de Herodot;

Iliada și Odiseea de Homer;

Eneida de Vergilius;

Luminile și umbrele sufletului de Petru Creția;

Averea bunei educații de Teodor Baconschi;

Jurnalul fericirii, Dăruind vei dobândi de Nicolae Steinhardt;

Jocul cu mărgele de sticlă, Narcis și Gură de Aur de Hermann Hesse;

Ce este filosofia antică de Pierre Hadot;

The intellectual life de Sertillanges (o am în format pdf.)

Scara de Sfântul Ioan Scărarul;

Phaidon, Phaidros și Banchetul de Platon;

Faust de Goethe;

Divina comedie de Dante Alighieri;

Iubirea și Occidentul de Denis de Rougemont (doar prin anticariate dați de ea);

Sacrul și profanul, Oceanografie de Mircea Eliade;

Principele de Machiavelli;

Eseuri de Montaigne (așteptăm și celelalte două volume de la Humanitas);

Criticonul de Baltasar Gracian

Ateismul, o amăgire. Revoluția creștină și adversarii ei de David Bentley Hart;

Introducere în Teologia Ortodoxă de Andrew Louth;

Introducere în Teologia Ortodoxă de Vladimir Lossky;

Pedagogul de Clement Alexandrinul;

O istorie sincera a poporului român de Florin Constantiniu;

Întoarcerea la Hristos de Ioan Ianolide;

Toată seria de autor Ernest Bernea;

Școala muncii, altă creștere de Simion Mehedinți Soveja;

Cărțile părintelui Placide Deseile