O serie detaliată a unor curiozități despre orașul în care locuim a fost prezentată în cadrul emisiunii „Toc Șou cu Dan Răspopa”, cu referire la evenimente și informații inedite care, iată, stau la baza istoriei noastre locale. Profesorul doctor, Eugen Marius Constantinescu aduce în atenția publicului aspecte mai puțin cunoscute din istoria Buzăului.
Dacă v-ați întrebat vreodată de unde vine numele municipiului, deși poate ați auzit diferite păreri, profesor doctor Marius Constantinescu afirmă că râul care traversa acum mii de ani Buzăul, purta denumirea de Museos sau Musaios, M-ul devenind, în timp, P, iar apoi B, schimbându-și numele. Documente oficiale atestă că satele care erau în locul orașului Buzău de astăzi, aveau locuitori strânși de preoți și școliți de aceștia. După 1837, se creează o obligativitate a județelor să înființeze școli în aceste așezări. Pe locul unde astăzi funcționează Școala generală numărul 5, a fost înființată de Dionisie Romano, în 1832, prima școală din zona Buzăului. O placă informativă de pe zidul actualei școli le amintește buzoienilor acest moment din istorie.
În ceea ce privește educația, călugărul Dionisie Romano, a adus pe lângă copiii familiilor din Buzău, tineri de la și mai mare distanță, iar aceștia ulterior deveneau cântăreți ai bisericii, dar și dascăli pentru cei care veneau la biserică în propriile sate. Mărturii despre învățământ, scrise de un fost director de școală, născut în Gura Teghii, atestă că încă de la 1600 educația în această zonă era în prim plan. Astfel că, la împărțirea pământurilor, erau chemați ca martori doar cei care puteau înțelege textele de pe hârtie. Tot în această perioadă, numele erau pur românești în zona Buzăului, astfel că numele uzitate erau Neagu, Tănase, Popa, Nestor, care ulterior au devenit Negulescu, Tănăsescu, Popescu și Nestorescu, devenind romanizate. Exista atunci o serie întreagă de nume repetitive, care apăreau în hârtiile oficiale, deoarece doar aceștia știau carte.
Despe primele clădiri din zona noastră se cunoaște că prima fortificație de la Buzău a fost construită de Negru Vodă, formată din ziduri de piatră. Primul document apare pe 30 ianuarie 1431, fiind un act care le permitea brașovenilor să vină la Buzău unde era și târg și vamă. Zona serelor din Crâng a găzduit prima construcție neolitică, și de asemenea strada Bucegi de azi a avut construcții din secolul 4. Mai spre vest de Crâng apare o construcție medievală de secol 10.
Cum așezările locuite au nevoie de apă, exista un tunel care aducea apa în orașul nostru, în secolul 14, pentru că Buzăul era un târg fortificat. S-au găsit fragmente din acesta, chiar în zona băncilor centrale, lângă primărie, cu dimensiuni de 6 metri lungime, înalt de aproape 3 metri, care avea un șanț central. Se zăresc în piatră roțile de la carele cu care se circula anterior, pe marginile acestui șanț.
Însă, cel mai important aspect adus în discuție de profesorul doctor în istorie Eugen-Marius Constantinescu este tezaurul de la Pietroasele. Atunci când a fost descoperit, acesta avea 22 de piese din care, ulterior, au rămas 12. Tezaurul a fost descoperit în primăvara anului 1837 de către Stan Avram și Ion Lemnaru când efectuau lucrări de extragere a pietrei din zonă.
După un an în care cei doi reușesc să țină comoara ascunsă, Lemnaru și Stan l-au cunoscut pe Anastase Tarba Verusi, antreprenor albanez al podului aflat în construcție peste apa Câlnăului, care cumpără toate piesele. Acesta deformează majoritatea obiectelor, iar tava mare o taie cu un topor.
Valoarea istorică și artistică a pieselor care compuneau tezaurul a fost repede remarcată de oamenii de cultură ai vremii, primul care s-a interesat fiind Petrache Poenaru.
Emisiunea integrală poate fi accesată AICI.
Adaugă comentarii