Moartea tragică a doctoriței Ștefania Szabo a adus în prim-planul opiniei publice o realitate dureroasă, neștiută sau chiar ignorată de cei mai mulți dintre noi: munca până la epuizare a medicilor. Drepturile și siguranța pacienților sunt puse în centrul sistemului medical, fără să țină cont că medicii nu sunt resurse inepuizabile. Percepția colectivă în privința medicilor este că, odată ce au depus Jurământul lui Hipocrate, au ca unică obligație sacră salvarea pacienților și atât, iar societatea reclamă lipsa de empatie a medicilor, fără să ofere la rândul său empatie medicilor și personalului medical.
Dispariția fulgerătoare a doctoriței Szabo a confirmat încă o dată că în sistemul medical românesc epuizarea medicilor a rămas o problemă nerezolvată.
În contextul tragic al dispariției doctoriței, simplii cetățeni, specialiștii și chiar medicii au ales să discute asumat despre consumul de substanțe interzise în rândul medicilor și nu doar al lor, pentru a face față stresului profesional intens, orelor lungi de muncă și presiunii emoționale.
Un renumit profesor universitar doctor, scriitor și istoric, Richard Constantinescu, titularul Disciplinei Istoria Medicinei la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, a reacționat imediat după tragedie printr-o postare pe Facebook, în care a explicat că “epuizarea, stresul și moartea medicilor din sistemul sanitar românesc nu sunt fenomene noi.”
“Doar că le redescoperim acut, de fiecare dată când o tragedie redevine știre. Sistemul a învățat să se zguduie emoțional 24 de ore și apoi să revină la tura normală de indiferență.”, a explicat profesorul Richard Constantinescu.
El a vorbit și despre lipsa de empatie care li se reproșează medicilor în general și care a fost readusă în discuție cu puțin timp înainte de moartea Ștefaniei Szabo în contextul scandalului bebelușului de 2 luni, care a ajuns la camera de gardă cu convulsii și care, potrivit mamei, a fost tratat cu indiferență. Tema empatiei a creat o presiune enormă a societății civile asupra Spitalului Județean și este de presupus că a contribuit enorm la stresul Ștefaniei Szabo, care era extrem de preocupată de imaginea Spitalului Județean, prin prisma atribuțiilor de director medical, pe care le îndeplinea.
“Empatia nu este o simplă atitudine, ci o resursă cognitivă și emoțională. Ea presupune atenție, disponibilitate interioară și o capacitate de reglare emoțională care se degradează odată cu oboseala cronică.
Studiile recente confirmă o relație clară între burnout și scăderea empatiei: cu cât medicii sunt mai obosiți și mai suprasolicitați, cu atât le e mai greu să mențină contactul emoțional autentic cu pacienții.
O meta-analiză publicată în 2023 arată o corelație semnificativă între componentele empatiei (precum empathic concern și perspective taking) și dimensiunile burnout-ului (epuizare emoțională, depersonalizare). Cu alte cuvinte, acolo unde arde flacăra efortului continuu, abia pâlpâie căldura empatiei.
Unii specialiști numesc acest fenomen „epuizarea compasiunii” (compassion fatigue) – o formă de anestezie emoțională care apare atunci când profesioniștii sunt expuși constant la suferință, fără a primi suport psihologic sau timp de recuperare.”, mai spune profesorul Constantinescu în analiza sa.
În opinia reputatului profesor, spitalele au devenit terenuri de supraviețuire pentru medici, cu gărzi nesfârșite, presiune administrativă, lipsă de personal, frică de plângeri, iar acestea sunt condițiile prielnice pentru dezumanizarea contactului cu pacientul.
Concluzia profesorului universitar doctor Richard Constantinescu este una simplă: nu poți cere empatie fără a oferi condițiile pentru ea.
Invitat în emisiunea Connect News, de la Focus TV, de luni, profesorul Constantinescu a vorbit despre un studiu dedicat condițiilor de muncă din sistemul medical românesc,realizat în urmă cu 10 ani, la care au răspuns 1.039 de medici din diferite specialități. Concluziile cercetării de acum 10 ani sunt la fel de actuale și astăzi, lucru care ar trebui să ne preocupe profund, în sensul că medicii muncesc până la epuizare, peste durata legală a unei săptămâni de lucru, fapt care le afectează semnificativ viața personal și de familie.
“Această tragedie, vine după ce societatea românească a fost oarecum încălzită prin acea tragedie din Iași, unde acei copilași s-au pierdut din pricina infecției nosocomiale. S-a pornit un motor de analiză și de reflecție în mediul online, iar tragedia cu doctorița din Buzău doar s-a inserat pe un șir de reflecții și de tăceri, fie de meditații, fie de acuzații în ceea ce privește sistemul medical. Este nevoie de un mecanism de reparație, de restaurare a unei ordini firești în desfășurarea programului medical, dar nu cred că se va întâmpla, cum nu se întâmplă nu numai în România, ci și în celelalte state, pentru că nu e o problemă care să vizeze numai spațiul medical românesc. Din anii ’70, ’74, când s-a vorbit despre burnout în spațiul european, s-a publicat o carte legată strict de burnout și cum succesul ne face să ne prăbușim și ce să facem să ieșim din această capcană a epuizării”, a mai menționat profesorul Richard Constantinescu.
În ceea ce privește consumul de substanțe interzise, care se presupune că a cauzat moartea doctoriței, invitatul emisiunii Connect News a precizat că nu doar medicii ci și angajații din alte domenii de activitate, în care munca este extrem de solicitantă, ca de pildă corporatiștii și magistrații, ajung unii dintre ei să apeleze la ele tocmai ca să supraviețuiească stresului generat de volumul mare de muncă.
“Am și scris și o carte, pe care am publicat-o <<Răni și renaștere>>, arta dureroasă a transformării, că medicii, având la îndemână unele substanțe, fiind, să spun, într-un mediu, e mai ușor să apelezi, când vezi ceva frecvent, apropo de legea expunerii constante, când vezi ceva, întinzi mai mai ușor mâna către acea substanță.(…) Cum să nu-și trimită creierul această această terminație care este membrul superior, mâna, să ia un un medicament, să-și injecteze un medicament, să înghită un o pastiluță, dacă el stă într-un spațiul închis, nu vede lumina soarelui și se știe că neuroinflamația, inflamația creierului, să spunem așa, pe înțelesul publicului, ruinează cumva și corpul. Bugetul pe care îl are de gestionat creierul în privința bugetului corpului este așa de complicat, încât și claustrarea, lipsa de mișcare și statul în întuneric și alte presiuni ca lipsa somnului, rețelele sociale îl fac pe acel rezident, acel medic tânăr, să apeleze la medicamentele despre care ați pomenit și dumneavoastră. (…) În general, oamenii nu mai pot adormi, turați fiind și creierul fiind în flăcări după atâtea energizante, consumul de cafea, substanțe. Când vorbim, vorbim și de aceste medicamente pe care le iau acești oameni epuizați pentru a se putea odihni.”, a explicat profesorul Constantinescu.
Președintele Colegiului Medicilor din Buzău, medicul Dragoș Porumb, invitat în emisiune printr-o conexiune telefonică, a vorbit despre cauzele care au dus la supraîncărcarea activității medicilor:
“Ar trebui schimbată un pic legislația la adresabilitatea la camerele de gardă UPU, în sensul de a defini clar afecțiunile care pot fi tratate în urgență, deoarece mai mult de jumătate din din cazurile care se adresează UPU sunt cazuri cronice, însă legislația românească nu permite selectarea de la încă de la intrare, de la locul unde se fac fișele de prezentare, nu permite selectarea afecțiunilor cronice față de afecțiunile acute și se aglomerează foarte mult camera de gardă. Asta este un un prim motiv pentru presiunea pe medicul de gardă. Doi, în unele specialități nu sunt medici de gardă suficienți. Nu zic de chirurgie. Aici s-a pus problema că doamna doctor a ales să facă așa de multe gărzi. Deci, în unele specialități, cum sunt la noi în județ, cardiologie, neurologie, medicină internă, nu sunt medici suficienți pentru a acoperi toate cazurile. Și atunci, cei care sunt, încearcă să suplimenteze, făcând mai multe gărzi decât decât pot duce, să zicem așa, în fine, se acumulează oboseala în timp. În plus, calitatea actului medical este diminuată. În al treilea rând, în ultimul timp am am văzut o reacție negativă din partea societății la adresa corpului medical, presiune care se resimte nu doar în online, ci se resimte și în direct, ca să zic așa, în în viața de zi cu zi.”
Moartea Ștefaniei Szabo, directorul medical al Spitalului Județean de Urgență Buzău, a stârnit discuții intense despre stresul, emoțiile și epuizarea la locul de muncă din sistemul medical românesc.
În urma tragediilor și a epuizării din diverse domenii, nu doar în cel medical, se discută despre necesitatea unor schimbări legislative și măsuri pentru a reduce fenomenul de epuizare și a îmbunătăți condițiile de muncă.
După decesul doctoriței Szabo, medicul Dragoș Porumb a atras atenția că este nevoie de o schimbare, de un cadru legal de lucru reglementat prin protocoale și o lege a malpraxisului:
“Ne trebuie criterii pentru urgențe ca să nu mai aglomerăm camerele de gardă! Privit din prisma oamenilor “consumatori” de servicii medicale publice nu pot să nu le dau dreptate in unele cazuri. Ne lovim des de fapte de malpraxis unele apărute datorită unor deficiențe de sistem.”
Cazurile de burnout (epuizare la locul de muncă) sunt o problemă serioasă a sistemului medical românesc și nu numai. Recent, în Spitalul Județean Buzău, un medic renumit, care în pandemie s-a evidențiat prin profesionalism și dedicare, a căzut din picioare, după aproape 30 de ore petrecute în gardă, iar sănătatea sa a fost atât de grav afectată, încât a fost nevoit să-și mute activitatea profesională într-un sector al sănătății mai puțin solicitant.
Adaugă comentarii