Un nou act normativ, conceput pentru operatori ai economiei de stat, precum Transelectrica sau Hidroelectrica, riscă să lase mii de români fără servicii de apă, canalizare, salubrizare sau iluminat public.
Actualizarea Ordonanței de Urgență 109/2011 privind guvernanța corporativă a adus cu sine înființarea AMEPIP, Agenția pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice, agenție condusă de un șef cu rang de secretar de stat, care trebuie să monitorizeze toate firmele unde statul este acționar.
O data cu promulgarea sa au apărut o serie de probleme la nivelul primăriilor, fiindcă nu face diferență între coloșii naționali și SRL-urile comunelor, pe care funcționează serviciile utilitare și unde acționari unici sunt consiliile locale.
Spre deosebire de marile companii, precum RER SUD sau Compania de Apă Buzău, în comune nu există zeci de investitori care să poată permite înființarea consiliilor de administrație în cadrul SRL-urilor pe care funcționează serviciile de apă, canalizare, salubrizare sau iluminat public și care nu au mai mult de un administrator în conducere. Actul normativ mai sus menționat îi obligă acum să numească CA-uri cu oameni care au studii superioare și minimum 7 ani vechime în specialitate.
În județul Buzău, primarii sunt disperați: „Nu poți pune aceleași condiții pentru Aeroportul Otopeni și pentru firma de gunoi din Stâlpu sau Berca!”, ne spune un primar al județului.
O simplă analiză efectelor OUG 109/2011 asupra administrațiilor locale mici demonstrează că, în loc să le ajute, mai mult le încurcă.
Principala dificultate generată de ordonanța privind guvernanța corporativă rezidă în aplicarea unui set de reguli rigide, fără a distinge între dimensiunea și complexitatea companiilor de stat, pentru că tratează în mod identic marile companii naționale, precum Romgaz sau Hidroelectrica și micile societăți comerciale (SRL-urile) deținute de primăriile comunelor. Nu există praguri de cifră de afaceri sau număr de angajați care să permită o reglementare mai flexibilă pentru entitățile mici.
Dacă în cazul unei companii mari, cu acționariat dispersat, un consiliu de administrație este necesar pentru a proteja interesele investitorilor în fața managementului, la nivel de comună, Consiliul Local este acționar unic și este cel care numește administratorul. Introducerea obligatorie a unui consiliu de administrație crează inutil o structură birocratică, care nici nu are are un rol real în gestionarea unei afaceri mici, cum ar fi de exemplu, o firmă de salubritate sau de întreținere spații verzi.
Apoi stipulează criterii de recrutare, care sunt aproape imposibil de atins. Legea impune acum standarde profesionale ridicate pentru membrii acestor noi structuri și anume: studii superioare finalizate și o experiență de minimum 7 ani în domeniul de specialitate al studiilor.
Pentru o primărie de comună, este aproape imposibil să găsească local 3-5 specialiști cu acest nivel de expertiză care să accepte responsabilitatea și remunerația limitată a unui loc în CA, ducând la blocaje administrative sau la angajarea formală a unor persoane din afara comunității.
Realitatea din teren arată chitanțe tăiate din mers și facturi neplătite
În timp ce actul normativ cere „profesionalism”, la Nehoiu, serviciul de utilități se luptă pentru supraviețuire, la Stâlpu, administratorul firmei este pe post de încasator pe mașina de gunoi, iar la Zărnești, o firmă cu doar 4 angajați se zbate să recupereze 100.000 de lei pentru Electrica, după ce gigantul energetic a uitat să factureze ani de zile.
„Să obligi o comună să aibă 3 membri în CA, la o firmă cu 3 angajați, e de noaptea minții! Unde găsești specialiști cu 7 ani vechime care să vină pe bani puțini la țară? Și chiar dacă îi găsești, costă enorm să îi întreții”, se plâng pe aceeași voce edilii revoltați.
Dacă nu intră în legalitate până la sfârșitul lui martie, primarii răspund pe persoană fizică, iar singurele opțiuni sunt fie închiderea firmelor, care înseamnă un proces anevoios, care nu se poate face cu datorii sau solduri neîncasate sau externalizarea către companiile mari, precum RER SUD, Compania de Apă, etc.
Mai rămâne soluția preluării serviciului de către primărie, cum s-a întâmplat la Berca și la Vadu Pașii, dar asta pentru că administrațiile acestor commune s-au mobilizat din timp, adică de când a apărut ordonanța de urgență. Au obținut avize și licențe noi de funcționare și urmează acum să presteze același serviciu, cu aceiași oameni, dar nu pe SRL, ci în cadrul serviciului primăriei.
Deși se recunoaște că la nivel de UAT-uri mari era nevoie de ordine, iar actul normativ în discuție asta face, pentru că membrii CA-urilor sunt numiți pe criterii politice, cu indemnizații stabilite de consiliile locale și, de obicei, munca lor se rezumă la semnarea unor hârtii, pentru că deciziile le iau primarii, totuși, aplicarea uniformă a prevederilor sale este considerată o greșeală. Dacă la oraș AMEPIP ar putea opri aranjamentele, la sat legea pur și simplu blochează activitatea.
Edilii cer amânarea noilor reguli de guvernanță corporativă care „îngroapă” micile societăți de servicii.
Primarii avertizează asupra unui blocaj economic în sectorul salubrității locale, cerând Guvernului amânarea termenului limită de 31 martie pentru implementarea noilor măsuri financiare. Stelian Gioabă, primarul comunei Stâlpu, semnalează că aceste norme, care impun structuri de conducere complexe, riscă să falimenteze operatorii locali și să crească nejustificat costurile pentru cetățeni. Edilii buzoieni au avut, ieri, o întâlnire pe această temă, în urma căreia au inițiat deja demersuri oficiale adresate parlamentarilor și Secretariatului General al Guvernului, subliniind că societățile deținute de consiliile locale nu pot susține costurile administrative cerute. Ei solicită Executivului amânarea imediată a termenului limită de 31 martie, dată până la care autoritățile locale trebuie să implementeze noile norme de guvernanță corporativă și spun că legislația actuală forțează primăriile să angajeze personal suplimentar înalt calificat în cadrul societăților de salubritate, o sarcină considerată „aberantă” pentru micile comunități rurale.
Primarii argumentează că este necesară o distincție clară între marile companii de stat (precum Tarom sau CFR) și micile societăți de utilități din comune, unde Consiliul Local este unic asociat și gestionează direct tarifele pentru a menține costuri accesibile populației.
Stelian Gioabă, unul dintre inițiatorii demersului de protest din rândul primarilor, susține că micile companii de salubritate abia reușesc să rămână „pe linia de plutire”. Ordonanța de Guvern impune angajarea a cel puțin trei experți cu o vechime de minim șapte ani, plus un ofițer de legătură, cerințe care ar dubla bugetele de personal.
„Este ceva aberant. În momentul de față toți suntem într-un colaps; nu putem duce la îndeplinire această sarcină. Societatea noastră de salubritate are un rulaj anual de aproximativ 600.000 de lei, din care acoperim tot: salarii, funcționare, colectare. Avem un singur șofer, un manipulant și un șef de serviciu. Nu putem să mai aducem încă o cheltuială în plus, este imposibil”, a declarat Stelian Gioabă.
Conștienți că modificarea ordonanței într-un timp atât de scurt (până la 31 martie) este dificilă, primarii propun două etape de salvare. În prima etapă, amânarea termenului de implementare pentru a permite consultări reale, iar în a doua etapă să se realizeze o asociere între commune și înființarea unui consiliu de administrație comun pentru 4-5 localități.
„De ce să angajăm câte trei experți în fiecare comună, când am putea face o asociere? Am angaja o singură echipă de profesioniști pentru mai multe societăți de salubritate, iar costurile (redevența) ar fi împărțite și mult mai ușor de suportat pentru bugetele noastre mici”, a propus edilul.
În comuna Pârscov, situația este critică. Primarul Mihai Daniel administrează o singură societate de tip SRL care gestionează simultan salubrizarea, apa-canalizarea și iluminatul public. Lipsa resurselor financiare transformă cerințele legislative într-un obstacol insurmontabil.
„Nu știu încotro să o iau. Nu am bani nici pentru salariile angajaților primăriei, darămite să mai plătesc un Consiliu de Administrație conform noilor cerințe”, a declarat edilul, subliniind blocajul financiar în care se află administrația locală.
În timp ce unele comune caută soluții, altele au trecut deja la fapte pentru a evita blocajele. Primăria Vadu Pașii ales calea radicală. SRL-ul local a fost desființat, iar activitatea de furnizare a apei a fost transformată într-un serviciu public integrat direct în cadrul primăriei, eliminând astfel obligativitatea unui CA costisitor, după cum ne-a declarat administratorul comunei, Ionel Dragu.
Potrivit administratorului comunei Berca, Ionel Dobriță, administrația locală a anticipat criza și a rezolvat problema încă de acum un an, prin înființarea consiliului de administrație necesar pentru a menține entitatea juridică în legalitate.
Fără o intervenție legislativă care să adapteze cerințele la realitatea financiară a localităților mici, SRL-urile comunale riscă să dispară, lăsând mii de cetățeni fără servicii de bază sau forțând primăriile să preia responsabilități pentru care nu au personal calificat.
Adaugă comentarii