Retailerul Żabka anunță extinderea agresivă în România.Polonezii plănuiesc să deschidă 1.000 de magazine noi sub brandul Froo, în următorii ani. (Detalii AICI) . Penny ridică miza și pariază pe 3 miliarde de euro investiți în alte 1.000 de locații noi, în următorii 3 ani (Detalii AICI) .
Olandezii de la Action, sunt pregătiți să lanseze, chiar anul acesta, sute de magazine pe „tăpșanul” nostru în sectorul mărfurilor nealimentare (Detalii AICI) .
Să ne bucurăm? Eu zic că nu. Ce spune asta?
România a devenit paradisul retailerilor din toată Europa. Momeala consumului românesc – crescut și întreținut din împrumuturi (1 miliard de euro pe săptămână, înțelegem) – atrage marii jucători din retailul european.Canibalizarea dintre acești giganți, în goana după profit pe piața românească, nu lasă urmă de viață pentru micii afaceriști români și vlăguiește bruma de inițiativă autohtonă.S-au instalat în centrele marilor municipii, au cucerit apoi urbanul mediu, iar astăzi bătălia se dă pentru ultimul cartier sau cătun din România. Se anunță un asediu total și un sfârșit definitiv pentru magazinele sătești, afaceri de familie pe care le mai întâlnești, timid, prin unele cotloane.Astfel, curajoșii noștri proprietari vor deveni casierii de mâine ai noului supermarket de rețea din satul sau comuna lor.Deși nu alarmează pe nimeni, aceste afaceri țineau în viață nu doar stabilitatea socială, ci și producătorii mici sau medii, care nu își permiteau să-și plaseze produsele în marile rețele. Practic, exact acea mini-industrie după care alergăm acum să o resuscităm, prin programul „El Dorado” anunțat de ministrul Agriculturii – 1,5 miliarde de euro în următorii 3 ani, destinați procesării, prelucrării, industrializării. Aceea care sa pună plusvaloare pe materia primă aflată din abundență în țara noastră.
Este suficient, însă, să consulți ierarhia după cifra de afaceri a retailerilor din România și îți vei da seama de starea gravă a producției noastre. AICI.
Când primul lanț de magazine românesc abia prinde locul 15, devii, de fapt, doar o piață de desfacere pentru industriile altor țări – cele care au rețele de vânzare chiar în curtea ta. Balanța comercială va fi pe excedent când în această ierarhie primul mare retailer va fi român. Pentru că lucrurile stau taman invers. Vânzările, accesul la piață, dezvoltă producția. Or, acest meci pentru țara noastră este pierdut. Normal că lanțurile mari își antrenează afacerile proprii, generând importuri pe piața românească și contribuind la un deficit comercial uriaș, așa cum îl vedem azi. Căci prin consumul nostru ridicăm doar bunăstarea altora. Dar hai să vedem cum relaționează un antreprenor român cu marile lanțuri. Studiu de caz pe o afacere începută frumos, asumat, aproape romantic de entuziast așa cum stă bine oricărui individ cu inițiativă la început de drum. Afacere cu înghețată, investiție din credite de câteva milioane de euro. Primele zile au fost așa și a sfârșit dramatic așa. O întreagă epopee terminată trist și revoltător.
Ce-i de făcut? – vorba marelui psiholog al maselor.
Să înțelegem că, oricâte programe am lansa pentru procesare, industrializare etc., piața este cea importantă. Pentru că piața cere produsul. Atâția ani, prin programele de preaderare și apoi prin cele operaționale, am direcționat alocările exclusiv către producție. Am construit fabrici frumoase, am scos produse competitive, dar toate s-au soldat cu eșec. Au produs pe stoc până au falimentat. Unele au fost cumpărate ulterior – de-a gata – de către fonduri de investiții, chiar ele aflate în spatele unor retaileri. Modernizarea micilor magazine, tot cu bani europeni sau/si din alte surse, și apoi încurajarea federalizării lor, pentru a obține discounturi la aprovizionare, pot fi o soluție. Ele vor susține industria locală oferind accesul la piață pentru produsele românești.Un exemplu:În ultimii 10 ani, în agricultura românească s-au investit 25 de miliarde de euro. Se simte? Am făcut un randament al alocărilor de până acum (return on investment)?Astăzi, bazinul de cereale al Europei exportă grâu și importă pâine congelată, biscuiți sub brand etc. Aceleași exemple sunt și în sectorul laptelui. O înjosire imensă pentru ialomițeni – am constatat-o vara trecută, discutând cu mulți locuitori. În comunele din Bărăgan, principalul bazin cerealier al țării și al Europei, pe rafturile magazinelor se găsește pâine din aluat congelat. Povestea AICI.
Adaugă comentarii