O plantă răspândită în flora spontană din centrul și estul Europei, dar și în partea asiatică (India, Japonia) este ingredientul principal al unui preparat tradițional din zona Lopătari. Este vorba despre Cirsium oleraceum, cunoscut de sub denumirea populară de scaiete de apă , salată de râu sau salată de munte. De ani buni, această plantă cu foliajul asemănător varietăților de varză reprezintă ingredientul principal la ciorba „foi cu lapte”, gătită, în special în zona comunei Lopătari.
De altfel, acolo este și locul unde cercetătorii buzoieni de la Banca de Resurse Genetice au și descoperit-o în urmă cu 5 ani, de când o au în cercetare.
”În 2019, echipa de cercetători a prelevat și introdus în programul intensiv de ameliorare specia Cirsium oleraceum, cunoscută popular sub denumirile de scaiete de salată, scaiete de apă, salată de râu și salată de munte. Planta a fost prelevată din albia minoră a pârâului Ploștina, care traversează satul cu același nume din comuna Lopătari.
Specialiștii BRGV Buzău au evaluat din punct de vedere genetic genotipurile identificate în flora spontană, iar unul dintre acestea a fost ameliorat pentru a îmbunătăți uniformitatea și stabilitatea caracterelor. Astfel, planta poate fi cultivată atât în sistem intensiv, cât și în sistem ecologic”, anunță cercetătorii Băncii de Resurse Genetice și Vegetale Buzău.
Potrivit cercetătorilor, scaietele de apă reprezintă o alternativă viabilă de hrană sănătoasă, având o capacitate ridicată de adaptare la condiții extreme de mediu. Aceasta poate juca un rol important în contextul schimbărilor climatice, oferind soluții durabile pentru agricultură și alimentație.
”Cultura poate fi înființată prin semănat direct, fiind necesară o atenție deosebită la distanța dintre rânduri (minimum 120 cm) și între plante pe rând (50-60 cm).
Planta se caracterizează prin rusticitate, fiind întâlnită chiar și pe soluri mlăștinoase lângă albia râului. De asemenea, este considerată o plantă furajeră de interes pentru localnici, care o folosesc în hrănirea păsărilor și animalelor domestice”, mai spus cercetătorii.
De asemenea, în timpul expedițiilor organizate periodic pentru identificarea, cartarea și colectarea resurselor genetice sălbatice și endemice din flora spontană a României, cercetătorii buzoieni au mai identificat și alte plante valoroase.
”Un succes notabil al acestor expediții a fost înregistrat în urma explorării Văii Slănicului, care s-a încheiat la poalele muntelui Ivănețu. În zona montană, în special în satele aparținând comunei Lopătari, județul Buzău, au fost identificate numeroase specii endemice valoroase, precum: Platycodon grandiflorus (floarea balon), Thymus serpyllum (cimbrișorul de munte), Silene filipendulina (gușa-porumbelului), Allium sativum (usturoi sălbatic), Delphinium consolida (nemțișor de câmp), Daucus carota (morcov sălbatic)”
Scopul acestor expediții este biobancarea și conservarea pe termen mediu și lung a acestor resurse. Echipa de cercetători utilizează un autolaborator echipat cu aparatură portabilă și condiții de climă controlată, pentru a asigura transportul optim al materialelor prelevate.
Adaugă comentarii