Apropierea examenelor naționale, de la bacalaureatul care începe marți, la evaluarea națională, al cărei debut este pe 23 iunie, face să crească presiunea asupra viitorilor absolvenți. Emoțiile încep să crească invers proporțional cu distanța până la confruntarea cu subiectele, iar modul în care acestea sunt gestionate diferă de la o persoană la alta, de la o situație la alta. Starea de stres dinaintea unui astfel de examen poate fi gestionată diferit, însă ceea ce o definește este comun. În unele cazuri, lipsa sprijinului din partea adulților, presiunea suplimentară creată de aceștia, ideea de perfecțiune indusă adolescentului, pot crea mai multe dezavantaje decât rezultate pozitive. Se poate ajunge și în puncte mai greu de gestionat așa cum este starea denumită anxietate de performanță. Despre aceasta, psihologii explică faptul că este generată de stresul examenului și de presiunea creată prin diverse idei false, cum ar fi:
- Obiective nerealiste care au la bază o evaluare greșită a propriului potențial sau un perfecționism alimentat continuu;
- Lipsa de încredere în propria capacitate de a gestiona examenul;
- Teama de cum vor fi apreciate rezultatele de către ceilalți.
Chiar dacă nu există o rețetă universală de a contracara efectele negative ale unei astfel de stări, există reguli care pot face ca emoțiile să nu influențeze rezultatul examenului.
Am întrebat-o pe Carmen Neagu, profesor și psihoterapeut, cum pot fi gestionate mai bine, de către absolvenți și de către adulții din jurul lor, emoțiile care îi însoțesc în această perioadă.
”Acest stres este o normalitate, mai ales la vârsta de 14 ani, când creierul prefrontal nu este deplin format, nu avem suficiente pârghii să gestionăm emoțiile și, în general, lumea interioară. O formă de evaluare cu un impact atât de puternic este firesc să scoată la lumină mult stres…Eu recomand ca, atunci când începi pregătirea academică pentru examen, în paralel, să începi pregătirea psiho-emoțională. Așa cum treci prin materie, o reiei, o structurezi, te familiarizezi cu ea, în același mod să te familiarizezi și cu emoțiile tale legate de ceea ce reprezintă examenul pentru tine. Un copil care merge la un examen percepându-l ca fiind un dușman de care trebuie să se apere, nu un spațiu în care are încredere că va da ce are mai bun, nu are cum să nu meargă spre blocaj sau spre agitație. Putem să lucrăm în așa fel încât examenul să nu mai fie o amenințare la propria valoare, adică, dacă nu l-a luat, s-a prăbușit lumea!”
Această pregătire se poate face împreună cu familia, dacă există disponibilitatea și formatul de sprijin emoțional, dar, în cazul în care și părinții sunt prinși în ”vortexul anxios” , practica împreună cu un specialist (psihoterapeut) poate fi eficientă. Important este că emoțiile bune legate de acest eveniment major din viața adolescenților și tinerilor se pot exersa.
În toată furtuna emoțională care precede un examen, foarte important este și suportul dascălilor. Am întrebat două cadre didactice cu vocație cum își susțin elevii pentru a nu se lăsa copleșiți de emoții. Răspunsurile, mai jos:
”Noi vorbim despre o generație care are nevoie de încurajare, trebuie să creadă în forțele proprii. Părinții și profesorii au, ca întotdeauna, o responsabilitate majoră…Recomand discuțiile pe care părinții trebuie să le aibă permanent cu copiii lor, astfel încât aceștia din urmă să înțeleagă că nu se poate întâmpla nimic rău dacă au luat o notă mai mică. Ei se tem de eșec, să nu se facă de râs, să nu dezamăgească…Mi se pare foarte important ca un copil să înțeleagă că un părinte nu-l iubește mai puțin dacă nota pe care o ia este mai mică. Dragostea unui părinte este necondiționată. ..Eu le spun copiilor că o zi de examen este o zi obișnuită, în care plecăm la drum cu încredere și cu speranță.”
Mihaela Zaman, profesor de matematică
”Ei se gândesc că de acest examen depinde viitorul lor, pentru următorii patru ani. Eu am încercat mereu să iau această presiune de pe umerii lor, să o mut pe umerii mei și vorbeam cu clasa mea (n. r. ca profesor diriginte), le spuneam că în momentul în care ies din examen să-și spună: ”Atât am putut eu și sunt foarte mulțumit (ă) cu ceea ce am făcut!”, iar dacă nu s-a putut mai mult, înseamnă că o vină o am și eu pentru că nu am ajuns cu informația acolo unde trebuie. .. Eu nu sunt foarte exigentă cu rezultatele copiilor. Când văd o notă mai mică, pe parcursul pregătirii, eu vorbesc cu părinții și le spun să le aducă aminte copiilor că sunt cei mai importanți pentru ei, indiferent de ceea ce se va întâmpla la examen!Pentru că, da, lor le este foarte tare teamă de eșec!”
Adaugă comentarii