Actualitate

Tainele învățării, explicate de un apreciat profesor de științe educaționale: ”Dacă centrezi școala doar pe acumulare de conținuturi, e ca și când te-ai uita la elevi ca la niște memory-stick-uri!”

Într-o vreme în care elevii se plâng că sunt supraîncărcați cu sarcini, proiecte și teme, iar profesorii că nu mai găsesc metode care să-i atragă pe școlari, se dovedește că există, totuși, soluții care să-i țină conectați pe elevi la clasă, să îi motiveze să învețe și să își creeze instrumente și aptitudini. De altfel, cercetarea metodelor eficiente în educație a devenit o misiune cu mari provocări, științele educației fiind într-o dinamică accelerată, în strânsă legătură cu schimbările din societate și avansul tehnologic.

Subiectul a fost abordat și în cadrul ultimei întâlniri din amfiteatrul Colegiului B.P.Hașdeu, parte a proiectului Ateneu, serie de conferințe care datează de circa 130 de ani în instituția de învățământ și care i-a adus la tribună, printre alții, pe I.L. Caragiale sau Nicolae Iorga.

Ultima conferință, organizată luni, a fost susținută de profesor univ. dr. Lucian Ciolan, prorector al Universității București, profesor de politici educaționale și sociale și metodologia cercetării. Invitatul le-a vorbit elevilor și profesorilor despre ceea ce ar trebui să conțină o lecție pentru a deveni o experiență formatoare:

”Multă vreme, școala a fost foarte centrată pe a transmite conținut. De ce? Pentru că nu exista altă modalitate de stocare a informației. Modul de a trece informația de la o generație la alta era gândirea umană: puneai informația în carte, cărțile în biblioteci, iar modul de transmitere era acest tip de învățare. În zilele noastre nu prea mai e posibil pentru că științele au evoluat atât de mult, în ultimii 15-20 de ani am dublat cantitatea de cunoaștere. Modelul de școală vagon în care încărcăm conținuturi care se transmit de la o generație la alta, e depășit. Dacă centrezi școala doar pe acumulare de conținuturi, e ca și când te-au uita la elevi ca la niște memory-stick-uri ambulante! Nu mai avem nevoie de treaba asta! ”

Profesorul universitar le-a explicat atât elevilor, cât și dascălilor prezenți că este foarte important ca învățarea să devină un șir lung de experiențe:

”Învățarea e internalizarea unor experiențe, deci, superputerea unui profesor nu este să predea niște cunoștințe pe care le deține, nici să formuleze corect, ci să facă design-ul unor experiențe de învățare prin care copiii se transformă, identitatea lor se transformă. Nu într-o oră, ci într-o succesiune de experiențe de învățare, gândite cu atenție, proiectate de mintea inteligentă a unui profesor.” a punctat prof.dr. Lucian Ciolan.

Toate aceste experiențe trebuie să conțină elemente de emoție, trăire, dar și de interacțiune, a mai arătat invitatul, în prelegerea sa.

”Învățarea este mult mai eficientă dacă se produce într-o interacțiune și într-o colaborare. Cercetătorii ne spun că această componentă socială trebuie să fie prezentă , nu la fiecare oră neapărat, dar trebuie să fie o componentă a învățării. Pentru că în viața de adulți sunt foarte puține lucruri pe crae le facem singuri. Deci, dimensiunea socială este esențială.”

Nu în ultimul rând, așa-numitele ancore emoționale fac învățarea mai ușoară. Stă, așadar, în priceperea dascălului, să găsească corespondent în emoțiile unui elev, pentru cunoștințele care sunt transmise. La fel de importante sunt ancorele acționale, adică acele instrumente pe care elevul le capătă prin învățare și care îi servesc în acțiuni concrete imediat cum a ieșit pe poarta școlii, pentru că ”Învățarea e principalul nostru mecanism de supraviețuire!” după cum a subliniat, în timpul conferinței, invitatul Ateneului hașdeian.