Update: După două zile de proteste în curtea Spitalului Județean Buzău, în timpul cărora rudele și prietenii tânărului de 25 de ani mort în unitatea medicală pe 5 ianuarie au cerut o reacție din partea Ministerului Sănătății, Alexandru Rogobete a anunțat că se va implica în cazul de la Buzău. Ministrul Sănătății a declarat jurnaliștilor de la Agerpres că va sesiza Colegiul Medicilor.
„Eu nu pot să emit opinii medicale, nu cunosc detaliile medicale, patologiile asociate, tipul de intervenţie, însă voi sesiza Colegiul Medicilor din România, pentru că este de competenţa lor”, a declarat miercuri, pentru Agerpres, ministrul Sănătăţii, Alexandru Rogobete, citat de Antena 3CNN.
Știrea inițială: Moartea tânărului de 25 de ani, o tragedie care a mobilizat sute de oameni să protesteze în fața Spitalului Județean Buzău, cerând explicații, a generat o serie de reacții imediate, în plan politic, dar nu doar atât. Presiunea publică a forțat prima reacție la nivelul Consiliului Județean Buzău încă de ieri după-amiază. În absența președintelui Marcel Ciolacu, aflat în concediu, vicepreședintele Costin Stanciu a preluat gestionarea crizei. El a mers la spital pentru o discuție cu conducerea unității, în timp ce afară protestatarii scandau numele lui Marcel Ciolacu și cereau intervenții ferme. Vizita lui Stanciu reprezintă prima recunoaștere oficială a gravității situației de către autoritățile care au spitalul în subordine.
Peste strigătele din stradă s-a suprapus astăzi vocea solistei Alexandra Robea. Aceasta a ales să rupă tăcerea printr-o postare care a șocat pe toată lumea, în care descrie experiența tatălui ei, internat în aceeași unitate medicală. Nu este însă o poveste veche, pentru că, așa cum mărturisește buzoianca, ieri, de Bobotează, în timp ce afară oamenii protestau pentru viața tânărului pierdut, tatăl artistei a intrat în comă.
„În spital nu am văzut pe nimeni luptând pentru el. Se striga «urgență», era nevoie de resuscitare într-un salon de lângă cel al tatălui meu, iar cadrele medicale mergeau… agale. Se luau aparatele fără grabă, fără alarmă, fără acel sentiment că fiecare secundă contează. O nepăsare care doare. Am întrebat dacă există vreun medic cu care aș putea vorbi. Răspunsul, pe un ton ironic: «Poftim? Nu e niciun doctor. Azi și mâine sunt libere de la stat» (…) Tata nu a fost considerat un caz urgent. El trebuia, probabil, doar să moară liniștit”, scrie solista.
Detaliile oferite de Alexandra Robea sunt pur și simplu cutremurătoare:
„Tata nu a fost considerat un caz urgent. El trebuia, probabil, doar să moară liniștit. Treizeci de minute mai târziu, intră în colaps și este transferat la ATI. La vizitele de dimineață, răspunsurile medicilor erau mereu aceleași: „Nu știu, așa l-am găsit.” „Nu știu, așa l-am preluat.” „Așa era când am intrat eu în tură.” A trebuit să le spun eu că sunt zilnic lângă el și că starea lui se deteriorează vizibil, sugerând efectuarea unor analize suplimentare. Analizele s-au făcut. La sugestia mea. După mai multe zile de sărbătoare și absență medicală, revine medicul curant și îmi spune: De la „îl externăm pe data de 5” s-a ajuns la „starea lui s-a degradat enorm în ultimele zile”. Trageți singuri concluziile. Pe 6 ianuarie 2026, după scene greu de imaginat, tata intră în comă. În spitale ar trebui să lucreze oameni cu suflet. Bolnavii ar trebui tratați cu blândețe, cu respect, cu demnitate — nu ca niște obiecte, nu ca niște poveri, cu atât mai puțin ca niște animale.
Într-o zi l-am găsit pe tata cu cămașa plină de sânge. Își smulsese branula, voia acasă. Am cerut să fie schimbat. Răspunsul: „Mai bine îl lăsăm așa până mâine.” Nu. Un om nu se lasă în sânge. Demnitatea nu se amână”
Mărturia ei se încheie cu un semnal de alarmă:
„Câți oameni mai trebuie să sufere ca să existe, în sfârșit, o schimbare? În rest? Zero respect. Zero apreciere.”
În acest context de revoltă generalizată și de mărturii care apar ca reacție la tragedia de zilele trecute, deputatul Ștefan Avrămescu a solicitat oficial trimiterea Corpului de Control al Ministerului Sănătății la Buzău.
”Am înaintat o întrebare parlamentară către Ministerul Sănătății prin care îi solicit ministrului Rogobete să dispună trimiterea de urgență a Corpului de Control al Ministrului Sănătății la Spitalul Județean de Urgență Buzău, pentru a verifica modul de desfășurare a actului medical și respectarea procedurilor în cazul tânărului care și-a pierdut viața, dar și să clarifice o serie de probleme care țin de spitalul județean. Lămurirea rapidă și transparentă a acestui caz este esențială pentru restabilirea încrederii cetățenilor în sistemul de sănătate și pentru evitarea repetării unor tragedii care pot fi, eventual, prevenite”, a scris Ștefan Avrămescu pe Facebook.
El i-a adresat o serie de întrebări punctuale ministrului Alexandru Rogobete:
”Ce măsuri concrete are în vedere Ministerul sănătății pentru clarificarea circumstanțelor în care a survenit acest deces imprevizibil al unui pacient în vârstă de 25 de ani?
Aveți cunoștință de existența altor cazuri similare petrecute la spitalul județean de urgență Buzău și dacă da ce demersuri au fost întreprinse?
Când a fost efectuată ultima anchetă sau acțiune de control a ministerului sănătății la această unitate spitalicească care au fost motivele declanșării ei și care au fost concluziile?
În condițiile în care astfel de tragedii continuă să apară în spațiul public ce garanții poate oferi Ministerul sănătății cetățenilor din județul Buzău în privința siguranței actului medical și care este strategia dumneavoastră pentru prevenirea unor situații similare pe viitor? Consider că lămurirea rapidă și transparentă a acestui caz este esențială pentru restabilirea încrederii cetățenilor în sistemul de sănătate și pentru evitarea repetării unor tragedii care pot eventual fi prevenite.”
Avrămescu a menționat că așteaptă un răspuns oficial, în scris, de la Ministerul Sănătății.
În contrapartidă, sindicatul Sanitas Buzău încearcă să tempereze reacțiile virulente și chiar avansează o ipoteză nouă în ceea ce privește cauza decesului, și anume embolia grăsoasă, o complicație ce poate apărea după traumatisme ale oaselor lungi.
„Este firesc să existe durere, revoltă și întrebări, dar nu este firesc și nici corect ca, în lipsa unor concluzii medicale și legale, să aruncăm vinovăția asupra medicilor. La internare și înainte de orice intervenție, pacienții (sau aparținătorii) semnează consimțământul informat, unde sunt menționate inclusiv aceste riscuri RARE, DAR REALE. Și atunci apare întrebarea legitimă: dacă pacientul ar fi decedat imediat după operație, ar fi fost tot vina medicilor? Există cazuri – rare, poate și de 1% – în care, din cauza unor factori individuali (stare generală, obezitate, tulburări de coagulare, răspuns biologic imprevizibil), organismul cedează. Nu pentru că cineva a greșit, ci pentru că medicina nu este o știință absolută, iar oamenii, indiferent unde se află, sunt muritori. A acuza automat medicii de malpraxis, fără expertize, fără anchete finalizate, fără concluzii clare, nu ajută pe nimeni. În schimb: distruge încrederea în sistem, demoralizează personalul medical și riscă să alunge din sistem exact oamenii de care avem cea mai mare nevoie. Corpul medical nu cere compasiune oarbă. Cere echilibru, respect și judecată rațională. Durerea nu se vindecă prin ură, iar tragediile nu se explică prin vinovați inventați! Medicina nu poate preveni absolut orice, dar poate salva enorm – atunci când este lăsată să funcționeze, nu linșată public!”
Dincolo de ipoteze și reacții, elementul decisiv care va tranșa acest caz va fi rezultatul necropsiei. Procedura medico-legală este programată pentru ziua de mâine, iar concluziile legiștilor vor stabili cu exactitate cauza morții, dacă a fost vorba de o complicație imprevizibilă sau de malpraxis. La necropsie va participa și un expert parte, solicitat de familie, după cum a scris ȘansaNews aici.
Adaugă comentarii