Zilele trecute, de la Bruxelles a venit vestea că Babicul de Buzău obține oficial statutul de Indicație Geografică Protejată (IGP) și devine, astfel, al doilea produs din județul Buzău care primește această recunoaștere europeană, călcând pe urmele faimoșilor cârnați de Pleșcoi. Prin această nouă certificare, România ajunge la un total de 17 produse agroalimentare protejate la nivelul UE, confirmând valoarea rețetelor tradiționale românești.
O rețetă din anul 1900, salvată de meșteșugul bunicilor
Babicul nu este doar un salam, ci este o bucată de istorie strânsă în sfoară, presată cu răbdare și uscată la rece. Sunt multe povești care se țes în jurul acestui preparat cu gust intens, dar faima de astăzi nu prea mai are legătură cu tradiția, ci, mai degrabă, cu gustul intens și picant, o desfătare pentru papilele gustative. Dincolo de succesul gastronomic, babicul este un adevărat simbol al identității culinare a județului Buzău. De aici, pornesc și disputele care au însoțit, în ultima vreme, demersurile pentru înregistrarea europeană a produsului și despre care ȘansaNews a scris AICI.
În documentația oficială înaintată la Bruxelles, legătura profundă dintre gustul produsului și oamenii locului este descrisă ca o moștenire culturală de neatins:
„Cererea de înregistrare a denumirii „Babic de Buzău” IGP se bazează pe reputația sa, pe factorii umani dați de îndemânarea persoanelor implicate în producție și pe gustul picant dat de ardeii iuți produși la nivel local. Caracteristicile produsului sunt legate de aria geografică în care se produce, prin metodă specifică zonei (…) precum și pe baza tradiției care a generat reputație și abilități specifice celor implicați în proces, abilități transmise din generație în generație”, se arată în documentație.
Pentru buzoieni, babicul nu este o simplă rețetă, iar gustul autentic nu prea poate fi confundat. Babicul nu este un simplu salam picant. Rețeta adevărată îl face să fie un produs de măcelărie excepțional. Marea dispută este pe materia primă, iar sârbarii, cei care au preparat de peste un secol produsul, spun că rețeta include exclusiv carne de porc. Bine curățată de grăsime, ligamente și tendoane, tăiată grosier, într-un amestec cu boia obținută din ardei cultivat local. Afumarea se face cu lemn de esență tare. În final, produsul trebuie să fie bine uscat, ceea ce se obține printr-o maturare lentă, la rece, de până la aproape o lună.
Deși laboratoarele de la Bruxelles traduc acest deliciu în parametri tehnici – cum ar fi un minimum de 18% proteine, un maximum de 20% grăsime și cel mult 5% sare –, adevărații gospodari din Buzău știu că secretul nu stă în procente, ci în sufletul pus în fiecare baton.
Ministerul Agriculturii se face că nu vede și nu aude controversele din spatele babicului
Recunoașterea europeană este o confirmare firească pentru un produs care a atras deja atenția experților din toată lumea. La concursurile culinare organizate la nivel mondial, babicul este în topul celor mai apreciate salamuri.
Vestea înregistrării ca produs cu IGP european a fost publicată, cu două zile în urmă de Ministerul Agriculturii. Tot acolo, sunt susținute și argumentele cu care rețeta recunoascută european este contestată. De fapt, rețeta încurajează o producție care, la degustări nu s-a bucurat de aprecieri:
” IGP nu este automat sinonim cu calitatea gastronomică.În cadrul degustărilor noastre comparative „blind”, organizate în ultimii ani, rezultatele au arătat în mod constant că produsele industriale au ocupat ultimele locuri. O certificare europeană protejează originea și denumirea unui produs. Ea nu garantează însă gustul, autenticitatea artizanală, calitatea ingredientelor, bunăstarea animalelor sau respectarea valorilor Slow Food.Există și riscul să repetăm greșelile pe care le-am văzut deja în cazul Cârnaților de Pleșcoi. Un produs promovat ca tradițional și artizanal, dar în cazul căruia mulți consumatori își pun astăzi întrebări legitime despre originea materiei prime, despre legătura reală cu teritoriul și despre sustenabilitatea lanțului de producție. O etichetă europeană este importantă, dar ea nu poate înlocui transparența, trasabilitatea și încrederea.Pentru noi, întrebarea rămâne aceeași:Cum păstrăm viu patrimoniul gastronomic al Buzăului fără să transformăm tradiția într-un monopol și fără să pierdem diversitatea care a făcut acest produs celebru? ” scriu cei de la Slow Food Buzău.
Întreaga postare poate fi urmărită AICI .
Recunoașterea oficială de IGP din partea Uniunii Europene a babicului a fost obținută de Asociația Babicului de Buzău din care fac parte patru membri fondtori (trei societăți controlate de membri ai aceleiași familii și un producător din Pleșcoi). Această asociație va trebui să se ocupe și de apărarea calității produsului nou înregistrat. Ministerul Agriculturii a explicat clar ce responsabilitate uriașă revine grupului de producători:
„Grupul aplicant are un rol important (…) trebuie să contribuie la garantarea calităţii, reputaţiei şi autenticităţii produsului Babic de Buzău IGP pe piaţă, prin întreprinderea de demersuri pentru a preveni sau a contracara orice măsuri sau practici comerciale care prejudiciază sau riscă să prejudicieze imaginea și valoarea produselor lor, inclusiv practici de comercializare și prețuri care le devalorizează.”
Marea problemă este de legitimitate a celor care trebuie să apere acum babicul de Buzău, dar sunt contestați chiar la ei acasă pentru faptul că au înregistrat și produc un babic care este detronat la degustări de alte produse similare obținute artizanal de producători tradiționali de la Buzău.
România gastronomică: 17 produse protejate în UE
Prin succesul babicului, județul Buzău devine unul dintre puținele din țară care se mândrește cu o dublă prezență pe lista exclusivistă a produselor protejate de Uniunea Europeană.
Cele 17 produse protejate ale României:
- Magiun de prune de Topoloveni (IGP)
- Salam de Sibiu (IGP)
- Novac afumat din Țara Bârsei (IGP)
- Scrumbie afumată de Dunăre (IGP)
- Telemea de Sibiu (IGP)
- Cârnați de Pleșcoi (IGP) – primul produs protejat al Buzăului
- Cașcaval de Săveni (IGP)
- Salata cu icre de știucă de Tulcea (IGP)
- Telemea de Ibănești (DOP)
- Salată tradițională cu icre de crap (STG)
- Plăcintă dobrogeană (IGP)
- Pită de Pecica (IGP)
- Salinate de Turda (IGP)
- Sardeluță marinată fabricată potrivit tradiției din România (STG)
- Cârnați din topor din Vâlcea (IGP)
- Batog de Sturion (IGP)
- Babic de Buzău (IGP) – al doilea produs buzoian recunoscut în UE
Vestea bună este că ofensiva gustului românesc continuă.
„România mai are 13 produse agroalimentare aflate în etapa de verificare la nivelul Comisiei Europene: 4 produse depuse pentru înregistrarea ca Indicații Geografice (IGP) și 9 produse depuse pentru înregistrarea ca Specialități Tradiționale Garantate (STG)”, a anunțat Ministerul Agriculturii.
Adaugă comentarii