Cazul tânărului de 25 de ani, decedat în Spitalul Județean, la trei zile după ce a fost internat în Spitalul Județean, cu fractură de femur, a stârnit un val de reacții aproape de nestăvilit din partea oamenilor, generate de frustrare. Mulți se tem pentru soarta lor și a celor dragi, în situația în care vor fi nevoiți să ajungă la spital, iar alții descriu experiențe terifiante pe care le-au trăit după ce au trecut pragul spitalului.
Mărturia unei mame care și-a pierdut fiica de 9 ani, după ce aproape două săptămâni a fost internată la Pediatria Spitalului Județean, după care a fost transferată cu un diagnostic incert la un spital din Capitală, a devenit virală pe Facebook.
Tragedia Cristinei Cristache, mama care, de un an de zile, de când și-a pierdut singurul copil, nu își găsește consolarea, a început anul trecut, în primăvară. Își începe relatarea de la data de 1 aprilie 2025, ora 21:00, când, spune ea, “m-am prezentat la UPU pediatrie cu fetița mea în vârstă de 9 ani, deoarece avea febră mare 39.6 ,frisoane puternice și stare de moleșeală” .
De aici, povestea sa devine aproape copie la indigo cu multe altele relatate de alți părinți care au ajuns cu copiii la Secția de Urgențe Pediatrie a SJU Buzău.
“Am așteptat în sala de triaj cu fetița în starea mai sus menționată și într-o stare puternică de plâns timp de 5 ore, asta însemnând până la ora 2:00 dimineață, când a fost văzută de un medic . După 5 ore de așteptare, ne-a chemat înăuntru și a fost văzută de medicul Andreea Anton.A fost consultată foarte superficial, fără a se uita în gâtul ei, fără a i se recolta sânge pentru analize, doar a ascultat-o puțin la plămâni și asta a fost tot. Atunci când am văzut am întrebat-o: Doamna doctor, dar în gat nu vă uitați? Și abia atunci a verificat-o în gât, dar fără să-mi spună și mie dacă a văzut ceva în gâtul fetiței . Acesta a fost tot consultul. Am fost trimisă acasă cu fetița în starea aceea. Doamna doctor doar m-a întrebat câte kilograme are, i-a mărit doza de antibiotic și asta a fost tot. Am plecat acasă, la ora aceea, cu mașina personal, conducând 50 km cu fetița în starea în care era.”
După trei zile, starea fetiței s-a agravat și, însoțită de mamă, s-a prezentat, din nou, la UPU Pediatrie.
“A ieșit asistenta i-am spus că este a doua oară când venim și că starea fetiței se agravase, vomitase un lichid verde și febra era mare. A zis să așteptăm. Era aceeași asistentă care a fost și prima dată când am ajuns la UP, blondă, cu ochelari și părul prins în coadă. Am intrat într-un final, a fost văzută de doamna doctor Pascu (am văzut pe ecuson cum se numea). S-a uitat în gâtul fetiței și a zis că ne internează fără să-mi spună altceva. Am mai așteptat jos la UPU cred că în jur de o o oră, până a venit infirmiera și ne-a dus pe secție la etajul 5.” , relatează Cristina Cristache.
Mărturia mamei reușește să stârnească și mai multă revoltă după ce ajunge la episodul internării. Abia după patru zile de la internare a fost văzută de un medic. Nu a interesat pe nimeni că, poate, tratamentul administrat copilului de 9 ani nu este eficient în tot acest timp.
“De pe data de 4 aprilie, vineri, când a fost făcută internarea, până pe data de 8 aprilie, fetița mea nu a fost văzută de niciun medic pe salon, la vizită, erau doar asistentele care îi făceau tratamentul. Când am întrebat de ce nu vine medic au spus că au liber de la stat până marți. În aceeași seară(n.r. 4 aprilie), pe la ora 22:30, după ce i-au dat cu albastru de metil în gât, fetița a devenit foarte agitată, a început să țipe, să plângă, să tușească și nu mai putea respira. Am anunțat imediat asistentele, fiindcă eram foarte speriată. Am insistat să cheme imediat un medic, pentru că nu este posibil să nu existe nici un medic pediatru în spital . A venit o doamnă doctor, a văzut fetița, apoi a fost dusă la radiografie.”
Pe data de 8 aprilie, după patru zile de la internare, pacienta în vârstă de 9 ani a fost văzută de un medic care, după ce a consultat-o, i-a comunicat mamei că diagnosticul stabilit este pneumonie și a transferat-o într-un alt salon unde i s-a administrat oxigen. Cu toate acestea, starea copilului s-a degradat și mai mult:
“Eu vedeam că starea fetiței se agravează, deoarece febra persista, tusea era foarte puternică,n u mânca nimic și apăreau alte simptome. (…) A fost înțepată inclusiv în degetul de la piciorul drept să-i pună branulă pentru că nu au fost în stare să-i găsească o venă, iar după aceea degetul fetiței s-a umflat foarte tare și s-au îndoit . Am cerut de mai multe ori să i se facă control ORL dar nu am fost băgată în seamă, tăcea doamna doctor. Le-am spus și asistentelor, dar degeaba. Îmi spuneau asistentele să-i dau cu spray în gât, dar să mă duc să cumpăr de la farmacie, pentru că ei în spital nu aveau decât albastru de metil . Au lăsat-o să sufere și să se chinuie până a rămas fără nici un pic de putere, nu mai putea merge, nu mânca nimic, îi dădeam apă cu seringa și supă cu seringa . Limba i se făcuse albă și starea era din ce în ce mai gravă. (…) Dacă i se făceau investigațiile necesare, radiografie, analize și tratamentul care trebuia de la început, de când am ajuns prima dată la Urgențe sau dacă doamna doctor Bogdan Ancuța verifica fișa pe toată perioada cât am stat internată în spitalul acela, fetița nu ajungea în stare așa gravă. Dacă verifica în fișă că nu îi merge tratamentul și anume CEFORT, după 4 zile trebuia să-i schimbe antibioticul, pentru că pe toată perioada numai acest antibiotic i-a fost administrat sau putea să facă transfer la București dacă considerau că îi depășește starea copilului și fetița mea era în viață acum”.
După aproape două săptămâni de la internare, în loc să aibă loc un progres, fetița a ajuns într-o stare jalnica, fără precedent, spune mama și cu toate acestea, la insistențele sale de a fi transferată într-un spital din capitală, a primit un refuz categoric din partea doctoriței Ancuța Bogdan.
“Tot în ziua aceea, după-amiază fetitei și se umflase ochii, i se învinețise vârful nasulu, făcea frisoane, pielea era vineție, limba albă și m-am panicat foarte tare, am zis să cheme medicul pentru că moare fetița în spital cu ei acolo. Atunci a venit alt medic și am cerut să mă transfere de urgență la București. A fost de acord, a sunat la mai multe spitale din București și cei de la spitalul Grigore Alexandrescu au acceptat să ne primească. Până să vină ambulanța să ne ia, a venit o infirmieră și a zis că mergem sa facem control ORL. De ce oare tocmai atunci, când să plecăm spre București și nu cât am stat în spital ?! Pentru că ajungeam la București și vedeau medicii de acolo că nu i s-au făcut investigațiile necesare?”
Medicii de la “Grigore Alexandrescu”, unde copilul a fost internat cu “saturație de oxigen și febră mare”, au depus eforturi încă două săptămâni pentru a salva viața copilului de 9 ani, însă acest lucru nu a mai fost posibil:
“A doua zi a venit doamna doctor(n.r. la București), i-au făcut investigații amănunțite și au descoperit că are o bacterie numită Mycoplasma Pneumonia. După încă 10 zile de spitalizare la București, corpul fetiței nu a mai rezistat, a ajuns la ATI și, după 3 zile la terapie intensivă, corpul ei a cedat și a decedat. Dacă cei de la Buzău îi făceau investigații amănunțite de la început, descopereau aceasta bacterie și fetița mea era în viață acum. Cei de la SPITALUL JUDEȚEAN BUZĂU sunt vinovați pentru tot ce s-a întâmplat. Cu acesta postare trag un semnal de alarmă pentru toți cei care ajung acolo. Nu îmi este frică de nimeni și de nimic, am pierdut tot ce am iubit cel mai mult pe lume, singurul meu copil ”, mai adaugă Cristina Cristache.
Una dintre sutele de reacții la mărturia postată de mama fetiței care și-a pierdut viața a venit din partea unui farmacist din Buzău, Eugenia Alexandru, care deține o binecunoscută farmacie în Buzău. Domnia sa a postat la comentarii trei extrase din protocolul medical care prezintă abordarea terapeutică a pacientului cu Mycroplasma Pneumonia, pe care vi le lăsăm mai jos, ele fiind suficiente pentru a ilustra nivelul de implicare și al profesionalismului medicilor din Buzău, prin care mâna cărora a trecut acest copil.
185.000 lei au incasat in august 2025 sporuri pentru garzile din zilele nelucratoare stimabilii care vor sa fie respectati ca ne omoara pe capete.
Ionita ala e de un tupeu incomensurabil, dar se stie ca, daca vrea, poate si mai mult de atat. Ma mir ca Porumb n-a iesit inca sa ne zica de una, de alta, de dulce, la verticalitatea lui morala de arc de cerc.
Ar trebui ca cei care paresesc spitalul asta pe picioare sa primeasca diploma si o certificare in tehnici extreme de supravietuire.
In timpul asta marcel a rezolvat problema neprofesionalismului, a indolentei, curvasarelii, drogangelii, spagarilor, lipsei de empatie, grobianismului uman si tupeului jegos: pune conducere unica la toate spitalele. Imi imaginez ca, in loc de sedinta de ieri cu aia din spital, s-ar fi adunat in sala mare de la CJ cu apartinatorii victimelor din ultimii 5 ani, mortii “roditi” din acest spital, si le-ar fi zis despre aceasta solutie GE-NI-ALA. Ce flegma pe obrazul rudelor ramase in urma, incredibil!!!
Doamne fereste-ne, ca de aparat doar noi cu bata!
marcele, daca nu te catarai in pom dupa pisica, ma jur ca si azi credeam ca esti in stare de NIMIC pe lumea asta!