Zilele acestea, la fel ca la fiecare final de an școlar, atât pe rețelele de socializare, cât și în presa scrisă sau televiziune, sunt prezentat poveștile absolvenților de top, cei care reușesc să încheie cei 4 ani de liceu sau de gimnaziu cu cele mai bune medii, fiind declarați șefi de promoții. Sunt povești admirabile, exemple de toată lauda, însă, acestea nu spun întreaga poveste a unei generații.
O fostă elevă premiantă, șefă de promoție, olimpică națională a ales să vorbească deschis despre succes și eroii absolvirii. Într-o postare pe Facebook, devenită virală, Florina Potîrniche, director al Centrului Cultural „Alexandru Marghiloman”, subliniază un adevăr ignorat de multe ori. Tinerii care excelează sunt doar excepția, mulți elevi duc lupte grele pentru a termina liceul,devenind adevărați eroi ai generației lor.
Florina Potîrniche vorbește despre propria experiență și recunoaște că rezultatele sale au fost posibile și datorită sprijinului de care a avut parte din partea familiei și profesorilor, ceea ce multor elevi le lipsește.
“Și eu am fost unul dintre acești „elevi de ziar”: șefă de promoție, medie 10 la BAC, olimpică națională, admisă fără examen la facultate. Am fost văzută ca exemplu de reușită. Credeam că sunt fabuloasă. Doar că, odată cu maturizarea, am început să înțeleg că acea reușită a fost posibilă nu doar datorită muncii mele, ci și pentru că am avut în spate o familie care m-a susținut, un sistem care m-a favorizat, profesori care m-au încurajat și o sănătate mentală relativ stabilă. Am avut la îndemână cam tot ce i-ar fi trebuit oricui ca să aibă succes, iar asta a fost doar o întâmplare, un noroc, un privilegiu. Aceste lucruri pentru care nu am făcut nimic special decât să mă nasc unde și când trebuia, m-au pus cu mii de pași în fața multor alți copii. “
Florina Potîrniche atrage atenția, în postarea sa, că, în fiecare generație în parte, se regăsesc foarte mulți tineri care trec prin momente extrem de dificile, dar care luptă să își depășească de fiecare data condiția și să răzbească în viață. Sunt mulți liceeni care se luptă cu diverse dizabilități, copii de etnie care se luptă cu discriminarea celor din jur, sau copii din familii sărace nevoiți să facă naveta, ori copii care cresc fără părinți. Cu toții devin absolvenți care, din păcate, rămân în umbra, despre care nimeni nu vorbește, arată Florina Potîrniche.
“Ce se întâmplă cu ceilalți copii? Cei care, poate, nu au fost niciodată premianți, dar care au trecut linia de sosire a liceului după o cursă grea, plină de obstacole invizibile pentru ochii lumii? Unde sunt articolele despre elevii care și-au petrecut adolescența în cabinetele de psihiatrie, luptându-se cu depresia, anxietatea sau tulburările de comportament? Despre tinerii diagnosticați cu autism sau ADHD, pentru care fiecare zi de școală a însemnat un efort titanic de adaptare, de supraviețuire într-un sistem educațional care nu e construit pentru ei? Unde sunt poveștile tinerilor romi, care au învățat în ciuda discriminării, a prejudecăților, a sărăciei? Sau ale copiilor rămași în grija bunicilor, în timp ce părinții muncesc în străinătate, trimițând bani, dar lipsind de la teme, serbări și zile grele? Unde sunt vocile elevilor care au dus grija zilei de mâine mai mult decât grija mediei generale?”
Succesul nu înseamnă doar premii și diplome
Buzoianca merge mai departe și trage un semnal de alarmă, arătând că e timpul să fie redefinită ideea de succes.
“Succesul nu înseamnă doar premii și diplome. Uneori, succesul e să te ridici din pat când totul se prăbușește în tine. Să mergi la școală când tot ce ai acasă e gol și rece. Să termini liceul fără să fi fost niciodată „cel mai bun”, dar fiind constant acolo, luptând.
Am ajuns să cred că adevărații eroi ai absolvirii nu sunt doar șefii de promoție. Ei sunt o minoritate, iar sistemul îi scoate în față ca modele, uitând că majoritatea tinerilor nu se vor regăsi niciodată în acele povești. Ce mesaj transmitem astfel? Că doar cine atinge excelența merită recunoaștere? Că dacă nu ești „de zece”, n-ai fost „destul”?”
“Sunt mulți eroi în aceste zile de absolvire. Numai că nu toți sunt pe scenă”
În finalul postării, Florina Potîrniche subliniază că este nevoie de o schimbare de perspectivă, să nu fie aplaudată doar excelența, ci și puterea celor care, deși nu au parte de posibilități materiale, de facilitățile de care se bucură colegii lor sau de familii care îi susțin, nu renunță și au puterea să meargă mai departe, învață în orice condiții si devin absolvenți.
“Vreau să trăiesc într-o societate care aplaudă nu doar excelența academică, ci și reziliența. Care spune și poveștile grele, nu doar pe cele strălucitoare. Care oferă modele de viață din toate colțurile realității noastre, nu doar din vârful piramidei. Vreau ca tinerii să știe că nu trebuie să fie perfecți ca să fie valoroși. Că a termina liceul poate fi o victorie enormă, chiar dacă e fără festivități, fără coroniță, fără mențiuni.
Haideți să lărgim definiția succesului. Să-l privim în ochi pe copilul care a luat bacul după ce a fost internat de două ori într-un spital de psihiatrie. Să ne ridicăm în picioare pentru fata care a învățat în beciul casei pentru că acolo era singurul loc liniștit. Să scriem despre băiatul care și-a crescut frații mai mici, dar nu a renunțat la școală.”
Adaugă comentarii