Divertisment

INTERVIU EXCLUSIV: Nicoleta Gheorghiu, povestea sinceră din lumea culorilor

Nicoleta Gheorghiu este un om sensibil, care cu ajutorul culorilor își deschide sufletul și creează frumos și bucurie. Focșăneanca își spune povestea, în exclusivitate, în interviu pe șansanews.ro.

Sunt momente în existența noastră care ne pot schimba cursul vieții. Sunt lucuri pe care ni le imaginăm și ne dorim să prindă formă. Pentru un artist plastic, ideile prind viață prin culori, deși poate viața însăși nu este mereu colorată în cele mai vesele nuanțe, prin emoție, pasiune și sensibilitate reușește să surprindă cele mai frumoase forme. Nicoleta Gheorghiu aduce bucuria celor mici prin picturi cu tematică veselă, prin personaje de desene animate celebre și îndrăgite. Amprenta sa este pusă pe multe locuri de joacă din Focșani sau gradinițe. Pasiunea sa sunt însă și picturile bisericești, iar asta de la vârstă fragedă.

Urmează un interviu cu Nicoleta Gheorghiu, artist plastic:

K.L: Cum descoperim că avem acest dar și cum prindem încrederea să urmăm pas cu pas această vocație?

N.G: Talentul artistic este un dar de la Dumnezeu și cine descoperă în el însuși acest dar, are o anumită obligație să fie conștient că nu își poate irosi talentul și că trebuie să și-l dezvolte.

K.L: La ce vârstă v-aţi descoperit vocaţia de artist plastic?

N.G: Îmi aduc aminte din grădiniță îmi plăceau culorile să le îmbin așa cum credeam atunci ca e mai corect, în timp în școală am aprofundat și am început să prind curaj prin exersare, să pictez. La 14 ani pictam icoane pe sticlă și le expuneam. În liceu descoperind și desenul tehnic, am aprofundat și partea tehnică geometrică, mai exact atunci abia înțelesesem viziunea în spațiu a formelor, de atunci prinzând curaj și pricepere și în a expune din imagini mici abia vizibile, să fac picturi și desene cât noi de mari chiar pe perete direct lăsând imaginația să transpună ceea ce vedeam cu ochii închiși.


K.L: Ce reprezintă pictura în viața pe care o trăiți?

N.G: De-a lungul mai multor trăiri, am învățat lecția de a privi viața din alt unghi, apreciind și bucurându-mă mereu chiar și de cele poate mai nesemnificative lucruri, momente și apreciind și înțelegând altfel pe toți din jurul meu, ajungând cu persoanele care intrau în contact cu mine, întâi să le citesc chiar și din privire partea sufletească și reușeam să înțeleg fiecare caracter și personalitate.

K.L: Ce sentimente vă încearcă în timp ce pictati?

N.G: Cred cu tărie că toți avem un scop pe aceasta lume și al meu este să duc mai departe darul picturii, să îl împărtășesc prin cât mai multă transpunere punând suflet și pasiune ca astfel dragostea lui Dumnezeu să fie transpusă într-un mod spiritual, profund.

K.L: Cine v-a ajutat și cum a decurs procesul de perfecționare?

N.G: În aceasta îndeletnicire nu m-a ajutat nimeni, m-am perfecționat singură de mică cum v-am povestit mai sus, chiar și studiile au fost in domeniul informaticii și economiei dar degeaba studiezi într-un domeniu dacă nu e talent și nici viziune artistică și cum ziceam pe parcurs, singură m-am format si am aprofundat etapele picturii, cât toate să îmi iasă de la sine prin imaginație.

K.L: Să vorbim despre procesul de creaţie al unei lucrări. Aveţi o reţetă anume pe care o urmaţi? Ce teme alegeți? Rămâneţi fidelă principiilor de lucru sau observaţi cum acestea se modifică în timp sau în funcţie de situaţie?

N.G: Printre multitudinea de teme și opere de pictură parcurse am ajuns să pictez și sfinți atât pe sticlă, pânză cât și pe perete direct în locuri sfinte. De fiecare dată, la orice lucrare, ascult doar ideea la ce se dorește pictat și astfel îmi las sufletul sa lucreze să transpună ideile și viziunea, la fel cum este și cu portretele. Eu trec prin filtrul propriu chipul persoanei pe care o pictez, îi rețin trăsăturile și cu ochii închiși dând atenție la detalii sa pot să îl transpun cat mai expresiv.

K.L: Care este partea cea mai frumoasă a meseriei?

N.G: Partea cea mai frumoasă a meseriei este aprecierea celor din jur, când le simți plăcerea din priviri.