Primii pași i-a făcut într-un orfelinat din Galați, dar apoi destinul său s-a schimbat. Viața a purtat-o într-un sat din județul Buzău, lângă doi oameni cu suflet mare, la mai puțin de doi ani de la naștere. Copilăria și-a petrecut-o în Lunca, în comuna C.A. Rosetti din județul Buzău. Au fost ani frumoși, lângă doi oameni simpli, dar cu inimile pline de iubire, gata să împărtășească bucuria de a fi părinți. Nicoleta a fost un copil abandonat de mamă, de la naștere. Singurul lucru pe care îl știe despre mama biologică este că ar fi fugit pe geam din maternitate. Amintirile frumoase din viața sa încep în căsuța din Lunca, langă cei care au adoptat-o și i-au schimbat viața.
“Înainte de a mă lua părinții adoptivi acasă, asistentele m-au băgat în albastru de metil, ca să mă dezinfecteze. Mama adoptivă nu mi-a păstrat lucrurile din orfelinat, au plecat la magazin ca să-mi cumpere alte hăinuțe, noi, colorate. Până au revenit, asistentele m-au băgat în albastru de metil, ca să mă dezinfecteze. Apoi, părinții adoptivi m-au dus în căsuța lor, situată într-un sat din Buzău. Am crescut frumos, fără griji sau povara zilei de mâine, așa că acea rană deschisă s-a vindecat în timp.”, a spus Nicoleta Voicu.
Ajunul fiecărui Crăciun îi aduce Nicoletei amintiri despre momentul în care a fost luată din orfelinat și a început o viață nouă.
“24 Decembrie 1974. În acel Ajun de Crăciun făceam primii pași spre o viață normală pe un peron de gară, peronul gării din Galați. Doi părinți adoptivi și o responsabilitate pentru o viață: Eu. Dintr-o dată a început să ningă, să ningă ca în povești. Parcă văd acel tablou de vis: fulgi de zăpadă, eu și doi tineri cu mine în brațe, în drumul lor spre o viață despre care nu știau mai nimic.”
Cântăreața face parte din categoria persoanele fericite, care au reușit să înfrângă soarta, cu ajutorul părinților adoptivi, care au muncit neosteniți pentru un viitor bun pentru singurul lor copil.
“Nu mi-a lipsit niciodată nimic. Părinții mei erau printre cei mai bogați oameni din sat. Munceau de dimineața până seara. Sărbatorile aduceau un strop de odihnă în ființele lor înhămate la muncă, de parcă uitase careva să le deshame. Mi-l amintesc pe tata și cred că așa mi-l voi aminti până la sfârșitul zilelor, adormind de oboseală la masă. De multe ori renunța chiar să mai mânânce. Mama rezista, numai ea știa cum, dar rezista.”
Măicuța sa este în sufletul Nicoletei de fapt un model și recunoaște că exigența cu care a crescut-o a făcut-o să își găsească echilibrul în viață și să-și găsească drumul.
“Aparent o femeie puternică, dar sensibilitatea ei am găsit-o abia în sacrificiile făcute pentru mine. Au fost nopți nedormite și griji cu nemiluita pentru viitorul meu. A existat în educația pe care mi-a dat-o atâta exigență, cât să facă din mine un om echilibrat. Totul era dozat cu masură! Sunt ceea ce sunt datorită ei și nu cred că aș putea să spun mai mult de atât. Îi datorez viața, reușitele și tot ce am pe lumea asta bun si frumos.”
În tatăl său, Nicoleta Voicu a găsit un mare sprijin și mereu a avut de la acesta vorbe înțelepte, ca de la un om simplu, de la țară, dar care a înțeles din plin sensul vieții.
“Un om bun si poate cel mai minunat tată din lume. Vorba lui era să mă vadă la lumină și au făcut tot ce le-a stat în putință. Sunt părinți biologici care nu au făcut sacrificiile părinților mei adoptivi. M-au purtat prin școli, mi-au purtat grija cu pregătiri și sunt convinsă că nu le-ar fi stat ceva în putință și nu ar fi făcut. Am crescut ca o domnișoară de pension. ”, a declarat artista exclusiv pentru sansanews.
Chemarea către muzică a fost foarte puternică pentru artistă, dar aici a întâmpinat rețineri din partea părinților săi.
“Cu partea artistică nu au fost de acord la început, că așa e mentalitatea unui om simplu, muzica fiind considerată nisipuri mișcătoare. Eu privesc această profesie cu mare seriozitate și sunt foarte mulțumită de tot ce am realizat până azi, cu puterile mele. Responsabilitatea mea mereu rămâne de a nu îi dezamăgi pe părinții mei adoptivi.”
Nicoleta Voicu înțelege acum mai mult ca niciodată ce este în sufletul unui părinte, pentru că este și ea la rândul său mamă. Are un băiat de 25 de ani, pe nume Vicențiu. A divorțat de tatăl băiatului, dar a fost rezervată mereu cu declarațiile despre acest aspect.
Adaugă comentarii