Actualitate Social

Povestea ultimului sătean din satul Valea Șchiopului: ”Nu plec de aici, rămân până închid ochii. Aici, aerul îmi dă viață. La oraș, e alt miros, de mașini, de gumă arsă” (FOTO)

Un bărbat în vârstă de 71 de ani este unicul locuitor al satului Valea Șchiopului, din comuna Pardoși, sat care se întinde pe o suprafață de circa 400 de hectare. De timp îndelungat, Ionică Chiriță trăiește de unul singur în cătunul uitat de vreme și de lume, și a ajuns să nu-i mai fie frică de aproape nimic. Doar teama că ursul care dă târcoale casei sale îi mai produce un fior. În rest, se descurcă așa cum poate. Deși timpul și-a pus amprenta pe trupul său iar bolile l-au șubrezit, bărbatul nu are de gând să plece din locurile în care s-a născut, unde aerul îi dă viață și-l face să trăiască mai bine decât în orice alt colț de lume.

Ionică Chiriță are 71 de ani și este unicul locuitor din satul Valea Șchiopului. A fost căsătorit pe vremuri, însă căsnicia sa nu a durat. Are o fată, plecată la casa ei, care i-a dăruit doi nepoți. Mai are două surori, stabilite prin alte locuri. Rareori îi calcă cineva pragul casei. Doar telefonul fix mai sună din când în când.

”Sunt singur aici. Nu am niciun vecin. Am locuit aici cu părinţii mei, dar am rămas singur. Mai am două surori la Râmnicu Sărat. Una dintre ele mă sună în fiecare seară aproape. Am fost şi eu căsătorit, dar viaţa ne-a dus pe drumuri separate. Din acea căsătorie am o fată. Mă mai vizitează uneori, dar e şi ea căsătorită acum. Are doi copii, un  băiat de 18 ani şi o fată de 16 ani”, povestește bărbatul.  

Bătrânul abia mai vede cu un ochi, are probleme cu stomacul și cu un picior șchioapătă. Face haz de necaz și spune că doar stă în Valea Șchiopului. Deși sănătatea îi este șubredă, nea Ionică reușește să se descurce singur prin gospodărie.

”Ca să merg să iau pâine fac vreo două ore şi jumătate-trei, dus-întors.  Mă doare rău şi un picior. Am mai multe suferinţe. Dacă mi-e rău, ambulanţa poate ajunge la mine, mai greu, dar ajunge. Eu am mai multe probleme de sănătate. La vârsta de 9 ani am fost lovit la un ochiul stâng şi cu acela nu mai văd deloc. Am fost operat şi de ulcer, de fiere.(..) Am lucrat când eram tânăr la C.A.P., la Zootehnie, vreo 37 de ani şi am ieşit cu o pensie de doar 800 de lei. Mai primesc o pensie mică de handicap de 375 de lei pentru că nu pot vedea cu ochiul stâng. Mă descurc cum pot. Nu prea mă descurc să fac mâncare. Mănânc mai mult ouă fierte. Îmi mai aduc de mâncare oamenii din comună sau surorile mele, atunci când mă mai vizitează.”

Cum  rudele îl vizitează destul de rar, nea Ionică vorbește cu găinile pe care le crește, cu vaca și vițelul, care îi sunt atât de dragi. Se teme pentru viața lor pentru că ursul cam dă târcoale gospodăriei sale:

” Am vreo 10 găini, o vacă şi un viţel. Am avut şi probleme cu ursul, mai ales când am avut porumb în leasă. Dacă o fi să mă mănânce şi pe mine, mă mănâncă. Nu îmi mai este frică de nimic.  Chiar ieri, m-am dus la pâine şi era mult noroi pe coasta aceea pe unde am mers. Erau numai urme de urs. Umblă noaptea, dar şi ziua l-am văzut trecând la vale înspre pârâu”.

Bătrânul nu se mai teme de singurătate. De atâta vreme trăiește singur, încât nu mai are aproape nici o spaimă. Nu ar lăsa locurile natale pentru nimic în lume. Nu ar da aerul din Valea Șchiopului pe niciun alt loc în care, poate, ar avea condiții mai bune de trai. Aici simte că trăiește și aici vrea să închidă ochii:


” De mic am crescut pe câmp cu oile şi sunt obişnuit cu singurătatea. Ce-o fi să se întâmple, se va întâmpla. Eu aici m-am născut, am copilărit. M-am obişnuit aici. Nu aş pleca în altă parte. Stau aici cât rezist, până închid ochii. Aici e linişte, e un aer nemaipomenit care îţi dă viaţă. O dată pe an, mă mai ia şi pe mine cineva cu maşina şi mă duce la Râmnic. Când plec, de abia aştept să mă întorc. E alt miros, de maşini, de gumă arsă. Aici, e un aer care îţi dă viaţă.”

Departe de lume, bătrânul spune că se descurcă cu puținul pe care-l are. Televizorul alb-negru la care mai zărea câte o știre  nu-i mai funcționează și pentru că vederea l-a lăsat nici nu-și mai dorește altul. Are un aparat de radio care îl conectează la știrile lumii și care-i mai gâdilă auzul cu câte-o melodie. Ar avea însă nevoie de un frigider :

”Am avut televizor alb-negru, dar s-a stricat. Nu mai am nevoie de televizor pentru că îmi strică de tot vederea. Am un aparat de radio şi ascult acolo muzică şi, ştii, aş avea nevoie doar de un frigider. Vine căldura acum şi mi se strică toate. Nevoia este mare, dar nu se pot îndeplini toate dorinţele. Aș avea nevoie și de un aragaz cu butelie, dar cel mai mult îmi doresc un frigider”, spune timid nea Ionică.

Despre nea Ionică am vorbit și cu primarul comunei Pardoși, Iulian Preda, care ne-a relatat că până nu demult lucrurile au fost complicate acolo, în satul Valea Șchiopului, pentru că timp de 20 de ani nu a fost cale de acces către cătun.

Acum însă, problemele au fost rezolvate iar în caz de urgență, Doamne ferește,  se poate ajunge la nea Ionică, inclusiv cu mașină mare, nu doar pe jos, așa cum era până de curând :

”Ionică Chiriţă are 71 de ani, este pensionar de la CAP cu pensie agricolă. Se ocupă cu creşterea animalelor. Are o văcuţă şi un viţel. Suprafaţa satului este destul de mare. Ca zonă agricolă depăşeşte undeva la 400 de hectare. Nu îi este frică acolo singur. E în mediul lui. Acum se poate circula de la el către centrul comunei, inclusiv de la casa lui, pentru că până acum nu a avut acces. De la drumul care era cât de cât făcut până la casa lui mai erau aproximativ 150 de m. Era drum de pământ. În cazul în care era nevoie de salvare sau de pompieri nu puteau ajunge acolo, dar anul acesta i-am făcut şi cale de acces cu drum pietruit să poată ajunge până în poarta casei”.

Vestea bună este că nea Ionică ar putea avea curând și un vecin. Un moștenitor al unui om al satului ar veni în zonă și ar urma să ridice acolo o casă în care să locuiască permanent.

Autorul știrilor

Cristina Sterian

2 Comentarii

Apasă aici pentru a publica un comentariu

  • Un articol demn de toată stima! Sper ca el să fie citit de cât mai multe persoane, inclusiv de primar! Cât oare din salariile angajaților Primăriei ar reprezenta un frigider și un aragaz, chiar și second-hand, care să-i fie puse la dispoziție acestui OM?

  • Daca as dori sa il ajut cu un frigider nou sau cu banii pentru achizitionarea unuia, cum as putea face asta? Multumesc.