Actualitate

Povești de la înălțime cu Radu Ilinca, fost tehnician și trăgător aerian, acum un pasionat al excursiilor cu rulota: „Ne naștem cu un țipăt, murim cu un geamăt, așa că nu ne mai rămâne decât să fim fericiți!”

Radu Ilinca este un fost trăgător aerian și tehnic de bord, care și-a trăit toată viața profesională la bordul elicopterului 316 B Aluette. Momentul pensionării, venit după mai bine de două decenii de carieră militară, l-a pus în fața unei provocări uriașe. Avea nevoie de ceva care să-i țină crescută adrenalina, așa cum a fost toată viața, iar alegerea a venit firesc. Știa că peisajele care îi luau răsuflarea pe când se afla în zbor, au o altă perspectivă când sunt privite de la sol și ți se dezvăluie în toate detaliile. Așa că a înlocuit geamul elicopterului cu cel al rulotei prin care lumea se vede la fel de captivant.

Primul pas pe care l-a făcut la scurt timp după ce s-a pensionat a fost să închirieze o rulotă pentru o ieșire în natură, ca să vadă dacă, într-adevăr, pofta vine mâncând. În mod surprinzător pentru un om care s-a aflat mare parte din viață în spatele unei arme de foc, prima călătorie cu rulota i-a dat ceva emoții. Să conduci propria mașină e una, dar să cari după tine o rulotă, și pe deasupra una închiriată, nu e chiar confortabil. La finalul călătoriei au fost multe motive de satisfacție așa că au urmat alte excursii, de data aceasta planificate în amănunt. Și, pentru că dragostea la prima vedere s-a consolidat în timp, Radu Ilinca și-a cumpărat propria rulotă în urmă cu vreo zece ani.Dotările erau minimale, dar să nu uităm că militarii își exersează o viață întreagă tehnicile de supraviețuire, dar se și ”ajută” de tehnică sau de diverse lucruri care pot simplifica o experiență.

Au urmat zile lungi în care și-a adaptat sau a inventat lucruri care să-i fie utile în timpul călătoriilor. De pildă, această masă extensibilă care se adaptează în funcție de locul unde trebuie așezată sau de numărul de scaune de care este nevoie. Pliat, setul ocupă puțin spațiu în rulotă sau în portbagajul mașinii.

Pe lângă invenții, o altă pasiune o reprezintă surprinderea peisajelor deosebite prin fotografii, singurele care îi pot reaminti toate emoțiile pe care le-a trăit în locurile vizitate. Unul dintre peisajele care îți taie respirația este drumul prin Munții Făgărașului, care începe din localitatea Bascov, județul Argeș și se termină în apropierea localității Cărtișoara, județul Sibiu, cel mai frumos drum din lume: Transfăgărășanul.


Călătoriile lui Radu Ilinca sunt, întotdeauna, în compania soției.Gustul pentru astfel de ieșiri și l-au descoperit împreună și nu au mai renunțat la vacanțele cu rulota. Valea Cerbului, rămâne unul dintre cele mai frumoase locuri de campat, dar nerecomandat in ultima vreme, din cauza prezenței urșilor. Ultima oară când buzoianul a ajuns acolo, era o adevărată invazie de urși, care umblau nestingheriți atât ziua, cât și noaptea și se hrăneau cu ce găseau. Radu povestește că se aflau în jurul focului când unul dintre urși a venit, a trecut foarte aproape de ei, și s-a oprit în cortul său de unde s-a servit cu suc. A ridicat un bax întreg de doze de suc pe care le-a băut, spre stupefacția turiștilor. Astfel de întâmplări n-au cum să nu-ți provoace teamă, așa că, pentru moment, locul a fost șters de pe harta opțiunilor pentru viitoarele excursii.

Familia Ilinca e mai mereu însoțită de prieteni, în timpul plimbărilor cu rulota. De multe ori, le sunt alături prieteni, în general familii ale unor foști colegi din Armată. Ieșirile pot dura un week-end sau până la două-trei săptămâni. Indiferent de durată, totul e planificat în amănunt: traseul, obiectivele, locurile de campare, stocurile de alimente și băutură. Mai mereu, programul include drumeții montane, focuri de tabără în jurul cărora se dezleagă limba, alături de prieteni, iar poveștile devin interminabile. Inevitabil, toate merg înapoi la vremurile în care Radu Ilinca era militar.Adevărul este că poveștile despre experiențele din spatele mitralierei de pe aparatul de zbor sau cele din timpul Revoluției la care a participat direct, țin mai mereu captivă asistența.

Apoi vin poveștile vânătorești, căci Radu Ilinca este și un vânător iscusit. Gloanțele nu l-au ocolit,dar nu pe durata misiunilor, ci în timpul liber. A fost împușcat o dată, atingând trei locuri diferite ale corpului, și predispus de alte dăți, în timpul partidelor de vânătoare, dar niciodată nu i-a fost viața pusă în pericol și nici nu s-a descurajat. Cel mai mult îi plăcea la vânătoarea de iepuri, dar, până la urmă, nu prada era importantă, ci timpul în natură și discuțiile cu tovarășii de vânătoare.

Revenind la cariera militară, una dintre cele mai fierbinți experiențe a fost cea a unui zbor în timpul căruia și-a pierdut cutia cu muniție a mitralierei.Cutia cu muniție s-a desprins de pe trepied, fiind un dispozitiv în experiment, și a zburat lovind pala din spate a rotorului. A urmat o aterizare forțată, dar, ulterior, la analiza zborului, și-au dat seama că membrii echipajului au fost norocoși că au adus aparatul la sol.

Din relatările oricărui aviator nu lipsesc momentele de adrenalină, cum nu lipsesc nici evenimentele sau întâlnirile care nu pot fi explicate până la capăt. Odată, Radu Ilinca a întâlnit, în timpul zborurilor, aparate care nu apăreau pe radar. Greu de spus de unde veneau, dar ar putea jura că erau aparate de zbor care nu aveau legătură cu înzestrarea nici unei armate. „Scăparea” a fost stingerea tuturor luminilor de pe aparat și revenirea la bază.