Actualitate

Sfaturile unei moașe profesioniste pentru cei care se pregătesc să devină părinți. ”Nașterea naturală vine cu dureri care aduc fericire”

sursa foto:Pixabay

Profesia de moașă este una care ar putea înclina mult balanța atunci când vine vorba despre raportul nașteri prin cezariană vs. nașteri naturale, un capitol la care România este înregistrează un dezechilibru în favoarea primei variante, tocmai din cauză că femeile care se pregătesc să devină mame nu au unde și cu cine să discute aprofundat pe acest subiect. Mai sunt și alte motive pentru care moașele nu au încă un rol bine definit în societatea românească. Sistemul în care ele profesează este deficitar: nu s-au reglementat normele de practică ale acestei meserii, posturile sunt puține, cele care sunt libere nu se scot la concurs, iar școlile sau facultățile unde se pot instrui aproape că au dispărut. Toate fac ca diferențele dintre rolul moașei într-o țară occidentală și cel al moașei din România să fie uriașe. O prăpastie care va fi greu de trecut în viitorul apropiat.  

Daniela Maria Jantea este moașă, de peste 20 de ani, și a asistat la sute de nașteri. Înainte să urmeze cursurile Facultății de Moașe de la Arad a fost certificată drept soră medicală în specialitatea obstetrică-ginecologie. Și-a continuat drumul spre meseria pe care o îndrăgește. Acum este în Asociația Moașelor Independente și lucrează ca moașă la Maternitatea Buzău. O bucurie pe care ne-a împărtășit-o este aceea că medicii recunosc rolul moașelor, fac împreună echipă și „lucrează, cu toții, pentru binele mamei și bebelușului”.

De dată recentă este și deschiderea, în Buzău, a primului centru pentru viitorii părinți – Centrul „Respecți” – care desfășoară cursuri utile în această etapă din viața unui părinte: nașterea și creșterea copilului. Activitățile sunt susținute de moașe din Maternitatea Buzău. Despre acestea, dar și despre diferențele pe care le regăsim între țări precum Anglia sau de pe alte continente cum sunt Canada sau Statele Unite, am discutat cu Daniela Jantea, dar și cu Adina Raluca Onea , manager al centrului „Respecți” și jurist al Asociației Moașelor Independente și al Asociației Moașelor din România.

Rep.: Care sunt preocupările femeilor în materie de naștere naturală?

D.J.: Femeile își doresc să nască natural, dar, după ce citesc pe internet, după ce vorbesc cu prietenele, nu mai au încredere în ele și atunci recurg la operația de cezariană. Nu înseamnă că noi trebuie să le condamnăm sau să le criticăm, ci să le respectăm decizia pentru că ele fac lucrul acesta că așa au ajuns la această concluzie și, din punctul nostru de vedere, al specialiștilor, ele o fac pentru că nu sunt consiliate pe timpul sarcinii despre ce înseamnă nașterea pe cale vaginală și ce înseamnă nașterea prin operație cezariană.

Rep: Cine ar trebui să facă această consiliere?

D.J.: Ar fi foarte frumos dacă această consiliere ar face-o moașele. Au și pregătirea și disponibilitatea necesară pentru această activitate.

Rep.: Care este rolul moașelor?

D.J.: Acum, în Buzău, noi ca și moașe, asistăm nașterile pe cale vaginală, deci moșim. Asta se întâmplă în cadrul maternității. Medicii sunt alături de noi și, în momentul în care apare o urgență, o problemă, când fiziologicul se transformă în patologic, ei sunt prezenți și rezolvă situația. Deci, mamele sunt 100% în siguranță alături de noi. Suntem o echipă și toți lucrăm pentru binele mamei și bebelușului. Rolul moașei este îndeplinit nu chiar complet, doar în ceea ce privește asistarea nașterii, dar consilierea de dinainte și după este deficitară.

Rep.: Cât de importantă este colaborarea medic-moașă?

D.J.: Colaborarea dintre medic și moașă este foarte importantă, nu ar exista actul nașterii dacă nu ar exista această colaborare, din punctul meu de vedere. Știm că sarcina nu este o boală și sfârșitul sarcinii este nașterea care ar trebui să decurgă fără absolut nicio problemă, dar natura ne poate rezerva oricând o surpriză neplăcută și, dacă medicul nu este alături de noi, această surpriză neplăcută poate să degenereze și, dintr-un eveniment frumos, să fie unul urât.

Rep.: Care este diferența dintre statutul moașelor în România și cel din alte țări?

D.J. Este o diferență foarte mare, nu avem o legislație care să ne permită să ne desfășurăm activitatea la nivelul la care desfășoară colegele noastre din Europa, în principal, dar din Canada și Statele Unite. Acolo e o altă organizare, e o legislație care le permite să fie independente, sunt tot în legătură cu medicii, dar își pot permite să aibă un cabinet individual și urmăresc gravida de la prima lună până în perioada de lăuzie. Dar noi, în Buzău, avem șansa de a moși, spre deosebire de alte colege ale noastre din țară. Noi și alte câteva orașe avem această posibilitate, să ne desfășurăm această activitate exact așa cum am fost pregătite adică să fim alături de femeie, să prindem bebelușul în mâinile noastre și să i-l punem pe piept. Această doar în perioada când se naște, dar toată perioada de dinainte nu este asigurată de moașe.

Și este un mare dezavantaj pentru mame, dar și pentru noi ca specialiști, pentru că una este să vorbim cu o mamă informată, cu o familie informată, și alta este să vorbim cu o mamă care nu știe ce i se întâmplă, altfel percepe contracțiile. Lumea spune că sunt dureri, dar și bunica mea știa că acele dureri sunt dureri bune, dureri frumoase, dureri care îți aduc fericire. Mamele din ziua de azi fug de această durere pentru că o percep de multe ori ca pe o durere de măsea, ceea ce nu este.

Rep.: Care sunt opțiunile mămicilor care doresc să nască natural? Le oferă sistemul opțiuni sau merg pe o cale bătătorită?

D.J.: În România sistemul oferă opțiuni, dacă femeile vor să nască pe cale naturală nu au nicio problemă, nu sunt îngrădite de nimeni, chiar sunt încurajate, nimeni nu le impune ceva. Medicii le recomandă nașterea pe cale naturală numai că, ele, neavând parte de consiliere, intră în panică, intrând în panică influențează starea bebelușului, influentează starea lor psihică și atunci apar niște probleme care determină medicul să facă operația cezariană. Deci, și această teamă de necunoscut, faptul că nu au fost informate înainte și asta duce la o rată foarte mare a operațiilor de cezariană.

O.A.:Sistemul nu este unul este de așa natură, nici legislația nu permite ca mama să fie urmărită de moașă de la început până la sfârșit, ele sunt urmărite de medicul ginecolog, iar în luna a noua mamele hotărăsc ce cale aleg – nașterea naturală sau nașterea prin cezariană. Dacă doresc, nimeni nu le interzice să nască natural.

Rep.: Cum reacționează viitorii părinți? Îi sperie ceea ce urmează după ce află că sunt părinți?

D.J.: Dacă nu s-ar speria nu ar fi firesc, toată lumea se teme de necunoscut. Este normal să le fie teamă, să fie speriați, dar dacă se informează… Din păcate, trăim în era internetului și există ideea aceasta nu numai în domeniul acesta, în toate domeniile că îți poți lua informația de pe internet, ceea ce este complet greșit și de acolo cred că sunt și problemele. De aceea nu cred că întreabă nici medicii de familie…

O.A.: La Buzău nici nu a fost un centru pe care să-l avem, cum avem centrul acesta și atunci nici medicii de familie nu aveau unde să-i trimită pe viitorii părinți să facă această pregătire. Se numesc cursuri de puericultură și cuprind explicații de la începutul sarcinii, învață cum să aibă grijă de bebeluș,  învață alăptarea, li se explică toate modificările care intervin în fiziologia unei femei. La București sunt asemenea centre, avem colege moașe care colaborează cu medici. Mai există centre în orașele mari din țară Cluj, Târgu Mureș, Ploiești.

Rep.: Și la Buzău, când vor exista asemenea cursuri?

O. A.: Centrul acesta este nou, abia l-am deschis, încercăm să dezvoltăm aceste cursuri, în primul rând cursuri de puericultură prin care pregătim viitorii părinți pentru a fi părinți. Avem mai multe domenii. Am încercat să acoperim mai multe domenii, și partea de psihologie, pentru că o lăuză poate să aibă anumite probleme, pur și simplu există o mică labilitate, e normal, ai copil mic, nu știi cum să-l îngrijești, neavând nicio pregătire prealabilă, și atunci avem și un cabinet de psihologie aici. Încercăm să dezvoltăm și partea aceasta de relaxare și de explicare a respirației conștiente, tot în ideea de a face mai ușoară pentru mamă o naștere normală.

Rep.: Există și trenduri în materie de naștere naturală. De multe ori, chiar acestea sunt cele care influențează o opțiune. De pildă, acum, se vorbește foarte mult despre o metodă de conectare între mamă și copil: piele-pe-piele (eng. skin-to-skin) sau Ora Magică?

D.J.: Kangaroo Care sau metoda piele-piele (skin-to-skin), piept-piept, de îngrijire a nou-născutului este esențială pentru dezvoltarea neurofiziologică a bebelușului. Momentul primului contact poate fi imediat după naștere, atunci când bebelușul ia primul contact cu lumea. Metoda piele-pe-piele (skin-to-skin) sau Ora Magică reprezintă conectarea dintre mamă și nou-născut. Nou-născutul (gol sau cu scutecel) se așează pe burtica sau pieptul gol al mamei și este o modalitate prin care bebelușul se adaptează mai ușor la viața din afara uterului. Este o chestie extraordinară. Ora magică întărește legătura dintre mamă și bebeluș. Ora magică demonstrează că bebele poate și mama știe fără să aibă informații din altă parte. Ora magică demonstrează că bebelușul nostru proaspăt născut știe să meargă până la sânul mamei, să caute și să se atașeze singur și atunci mama datorită hormonilor de după naștere simte acea bucurie pe care rar o întâlnești în viața de zi cu zi. Atunci este descărcarea hormonală maximă atât pentru bebeluș cât și pentru mamă și se produce acea legătură indestructibilă între mamă și proaspătul bebeluș.

Rep.: Mai există și această tendință, a amânării cu câteva minute a momentului tăierii cordonului ombilical, și ea justificată cu argumente științifice care arată că aduce beneficii precum reducerea riscului de anemie la bebeluș sau o mai bună perspectivă de a lua în greutate. Aveți și astfel de solicitări din partea mamelor?

D.J.: În ceea ce privește întârzierea, cu câteva minute, a tăierii cordonului ombilical, la noi (n.r. în Maternitatea Buzău), se secționează cordonul ombilical doar în momentul în care nu mai sunt pulsații pe acesta. Bineînțeles, dacă starea bebelușului și a mamei ne permit, deci lucrurile fiziologice.