Iulian Tănașcu, cunoscut blogger originar din Buzău, își continuă predocumentările pentru blog în comunele județului. Sunt mulți ani de când tânărul explorează zone din județ care i-au atras atenția, iar pe unele dintre ele le transformă în puncte de interes turistic.
În urmă cu câțiva ani, blogger-ul a ajuns în satul Stănila, care aparține orașului Nehoiu, despre care mulți spun că e un sat-fantomă. După ce a inspectat întreaga zonă, mai multe puncte din sat i-au dat indicii clare despre viața pe care o duceau localnicii.
„ Poteca de piatră pe care am venit, presărată cu tot felul de bolovani purtaţi de la căderile abundente de ploaie, parcă ne opreau înaintarea şi voiau ca străinii să nu facă rău satului care le adăpostea. De-o parte şi de alta a drumului se zăresc, cu greu, bucăţi de lemn şubred de gard acoperite cu buruieni. Acestea erau gardurile de la vii, de la livezi sau, pur şi simplu, mici păşuni unde oamenii îşi lăsau animalele”, a scris Iulian Tănașcu pe blogg-ul său.
De la poteca ce face legătura între pustiu și comunități, la biserica din sat, toate l-au condus pe explorator către vibrațiile trecutului demult uitat.
„ Am părăsit şcoala cu amărăciune şi ne-am îndreptat spre ,,inima’’ satului, locul unde a rămas în picioare căminul cultural. O construcţie care poate fi asemănată cu descrierea pe care o făcea Liviu Rebreanu în romanul ,,Ion’’, căminul cultural era locul unde se ţineau hore, unde veneau tinerii din satele dimprejur pentru căsătorii, pentru zile festive, pentru relaxare şi socializare”
După câțiva ani de la apariția articolului pe blog, buzoianul a găsit o fotografie veche de aproximativ 100 de ani, în care apar vechi locuitori ai zonei. Căutând în arhivele personale, Iulian a descoperit că în vizita sa în satul-fantomă, una dintre fotografiile sale ar fi fost realizată exact în același loc în care aleseseră și sătenii, în urmă cu un veac, să se adune pentru a imortaliza un moment special. Antiteza dintre cele două fotografii este izbitoare întrucât, mai ales că locul sătenilor a fost luat de cruci.
„Acum vreo 5 ani, cam pe la inceputurile Călător prin România vizitam, impreuna cu un partener din Buzau, unul din satele fantoma ale judetului. Denumirea de “sat fantoma” i se atribuie, poate in mod eronat, oricarui sat mai are sub 10 locuitori. Am petrecut o zi intreaga acolo, cercetand ruinele caselor, a scolii, caminul cultural abandonat … am vrut sa vad cum traiau oamenii aia, sa aflu ceva despre ei, despre credintele si modul lor de viata. Poti scrie o carte despre tot ce am gasit aici. Ei bine, in 2018 ma gandeam sa incep o serie de filme-documentar despre locurile mai putin stiute, insa incarcate cu istorie, incarcate de patrimoniu si etnografie. Voi incepe cu ele in 2025. Pana atunci, scormonind pe internet, arhive si multe altele, am gasit o poza cu satenii acestui sat stand, impreuna cu preotul, pe prispa pe care stau si eu in poza (poza in comentarii). La aproape 100 de ani de la acea poza, pe toti satenii i-am gasit, de-a dreapta si stanga bisericii”, a adăugat Iulian Tănașcu, zilele trecute pe pagina sa de socializare
La momentul vizitei, în sat mai trăiau doar 3 familii. Anterior, satul Stănila era un important centru social, economic şi un puternic producător pentru satele dimprejur. Târgurile şi pieţele dimprejur erau aprovizionate cu produse din Stănila. În prezent, documentele oficiale atribuie acestui sat mai puțin de 20 de persoane care au domiciliul în Stănila.
Adaugă comentarii