Actualitate

(VIDEO) Medicul care face naveta între București și Buzău ca să îngrijească inimi bolnave. Dr. Florin Matei, cardiolog intervenționist: “Medicina a fost, în cazul meu, vocație. În această profesie, trebuie să accepți că vei sacrifica multe, în plan personal”

Din 2018, Spitalul Județean de Urgență Buzău are un program de cercetare derulat în cadrul Compartimentului de Cardiologie Intervențională, program care a făcut ca sute de pacienți, cu afecțiuni coronariene, să beneficieze de diagnosticare și tratament, fără a mai fi nevoiți să se adreseze clinicilor sau spitalelor din Capitală, pentru proceduri specifice cardiologiei intervenționale. Medicul care a venit, fără să stea pe gânduri mai mult de o secundă, atunci când a aflat că spitalul are un angiograf care nu poate fi pus la lucru, pentru că nu există un specialist, este Florin Matei, medic primar cardiolog cu supraspecializare în cardiologie intervențională. Un produs al școlii românești de medicină, absolvent al UMF ”Carol Davila” București, medicul Florin Matei este originar din Buzău. Provine dintr-o familie cu ambii părinți medici, a urmat Medicina pentru că a simțit chemare către această profesie, iar pregătirea și-a desăvârșit-o în patru dintre marile spitale universitare din București. În prezent, lucrează în zona privată și este responsabilul principal al centrului de angiografie de la Spitalul Judetean de Urgenta Buzau, unde vine săptămânal pentru a face, împreună cu colegii de pe secția Cardiologie, intervenții minim invazive care redau sănătatea inimii pacienților.

Într-un interviu pentru Focus Tv, invitat în emisiunea Țoc Șou, moderată de Dan Răspopa, medicul Florin Matei a vorbit despre alegerea profesiei, pașii pentru pregătirea în specialitate, principiile pe care le-a pus în slujba profesiei.

Medicina, chemare și vocație

Opțiunea pentru medicină a fost, în cazul său, o alegere firească. Venind dintr-o familie de medici, a cunoscut bine ce îți oferă și ce îți cere viața trăită în halat. Treptat, dorința de a deveni medic, la fel ca părinții săi, și de a-i ajuta pe oameni să treacă cu bine de problemele de sănătate pe care le au, a început să ardă în interiorul său. Încă dinainte de a merge la liceu, știa că va urma calea medicinei. Tocmai de aceea, s-a dus la un profil care să îl ajute și la un colegiu unde pregătirea era temeinică.

“Cred că, poate, când eram în clasele primare înclinam spre alte meserii, complet diferite. Arheologia mă pasiona la un moment dat, mă gândeam că va fi ceva extraordinar, dar, în perioada liceului, s-a cristalizat ideea că mă voi orienta spre medicină. Am ales o clasă de bio-chimie, în liceu, astfel încât să fiu orientat în această direcție. Am dat admitere la Colegiul Hașdeu pentru că știam că este un liceu foarte bun, care pregătește elevii extrem de bine. Pe profilul acesta lucrurile stăteau bine, erau profesori de calitate. Știam la admiterea la liceu că îmi doresc să fiu medic, eram destul de hotărât, mi-am întărit convingerea după liceu, îmi plăceau materiile care aveau legătură cu corpul uman. Am avut și o profesoară foarte dedicată, probabil ne-a influențat pe mulți dintre noi, la sfârșit știam că sunt pregătit pentru medicină. N-am avut, ca alți tineri, o problemă să aleg spre ce să mă îndrept. Am ales medicina și îmi pare bine. Probabil că am fost influențat indirect și de părinți, dar a fost și o vocație, mi-am dorit, am simțit că aici pot să performez cel mai bine.”

Odată admis la Facultatea de Medicină ”Carol Davila” din București, a început pregătirea intensă pentru a-și îndeplini cea mai mare dorință: să devină un medic bun, apropiat de pacienți. Primii ani au fost, însă, extrem de grei.   

“Primii ani de facultate sunt cumpliți! Sunt foarte multe materii, informații, sesiuni groaznice, cele mai grele, toată lumea termină vara și tu ești în cele mai grele examene, ceea ce nu te face să te simți prea bine, dar trebuie să suferi. În primii ani capeți baza teoretică de la care să poți porni mai departe în tratarea pacienților. Din anul III a început un mix: mai mult cu pacienții, puteam să discutăm cu ei, primii pași în a înțelege patologia. La început, facultatea îți deschide orizonturile, te ajută, în anii de practică, să te direcționeze către un anumit tip de specialitate. Ulterior, după examenul de rezidențiat, fiecare își alege specialitatea dorită și cea care este disponibilă la momentul respectiv.”

În anul 2007, dr. Florin Matei a absolvit Facultatea de Medicină, dar asta nu a însemnat și încheierea pregătirii pentru meseria pe care și-a ales-o. Nu întotdeauna alegerile i-au fost foarte clare de la început. Așa se face că după primul an de rezidențiat în Medicină Internă, la Spitalul Colentina din București, a făcut o altă alegere care i s-a potrivit mănușă: cardiologia. Anii de rezidențiat au continuat la Institutul de Urgenta în Boli Cardiovasculare Prof. Dr. C. C. Iliescu, unde a lucrat alături de cei mai buni profesori doctori. A urmat mai multe cursuri, pentru ca, în 2014, să devină medic specialist cardiolog. Odată obținută specializarea, s-a întors la Buzău, pentru a profesa la Spitalul Județean.

Garda pe care nu o va uita niciodată

Pentru tânărul medic specialist cardiolog Florin Matei, astăzi, medic primar, cu experiență, prima gardă a fost la Spitalul Județean Buzău, o experiență de neuitat.

“Am început cu o gardă pe 1 ianuarie 2014. Am preluat o parte din pacienții care erau pe secție de la alți colegi care se retrăseseră în acea perioadă, m-am trezit cu vreo 14-15 pacienți într- o zi de vineri pe care să-i gestionez, să-i ajut, uneori nu aveam toate mijloacele necesare, eram pus în fața unor situații cu care nu ești familiarizat, îți lipsește suportul dintr-un spital mare din București. O situație dificilă, dar utilă, trebuie să te confrunți cu problemele, să le rezolvi în așa fel crescând ca medic, altfel nu ai cum să devii un doctor bun. A urmat o perioadă de muncă multă, asiduă, puneam bazele specialistului Matei.”

Dorindu-și tot timpul să evolueze, medicul Matei a plecat din nou la București, pentru a se specializa în cardiologia intervențională.

“Am vrut să mă supraspecializez în cardiologie intervențională. Începusem, din perioada rezidențiatului, la Institutul CC Iliescu, să intru în sala de angiografie, făcusem primii pași alături de seniorii de la laborator, îmi plăcuse, îmi doream să mă specializez, să implantez stenturi, să ajut pacienții. Mi-a plăcut că exista o rezolvare mai directă a problemelor, mai ales în fazele acute, o cale care tranșa rapid boala și oferea altă perspectivă decât așteptarea asta cu medicația, pentru ca pacientul să evolueze bine. M- a atras scurtătura asta către sănătate. La acel moment, a trebuit să aleg pentru că, neexistând o înțelegere prin care să încerc să învăț și cardiologie intervențională și să ajut cumva și spitalul, am considerat că fiind un specialist tânăr și într-o perioadă de acumulare, era un moment bun să fac acest lucru. Am început supraspecializarea la Spitalul Universitar de Urgență București. După doi ani, am dat examen să pot lucra ca operator independent.”

Ulterior, s-a angajat ca medic specialist cardiolog cu competență în cardiologie intervențională în cadrul Compartimentului de Angiografie și Cateterism Cardiac la Spitalului Clinic de Urgență Sf. Ioan București. După aproape trei ani, un alt moment important avea să îi reașeze planurile. Aflând că angiograful de la Spitalul Județean Buzău zace nefolosit, în lipsă de specialiști, a decis să renunțe la a profesa într-un spital mare, cu dotări importante, și să revină la Buzău, pentru a da o mână de ajutor în salvarea pacienților din județ.

“În 2019, existând un angiograf care nu era folosit, nu era un specialist să lucreze, discutând cu conducerea Spitalului Județean și cunoscând nevoia spitalului, am ales să vin, să las Bucureștiul. Am decis să mă întorc în Buzău și să rezolvăm pe plan local pacienții care nu își găseau alinarea în alte părți. Îmi pare bine că am făcut revenirea asta, avem peste 650 de pacienți cu intervenții efectuate în ultimii 3 ani. Buzăul, cu angiograful funcțional, a intrat într-un club select pentru că sunt destule municipii și capitale de județ care nu au poate nici cardiologi, și nici nu visează să aibă un angiograf, iar pacienții sunt privați de servicii esențiale, care salvează vieți. Eu, colaborând cu colegii de pe secție, pacienții care au indicație sunt puși pe liste și, în zilele în care facem intervenții, sunt coborâți la sală și li se fac intervenții fără a mai pleca la București.”

Tânărul medic profesează și astăzi la Spitalul Județean, o unitate care se confruntă cu o mare criză de specialiști. Dr. Matei speră, însă, ca și alți colegi de breaslă să îi urmeze exemplul și, măcar pentru o zi-două pe săptămână, să vină la Buzău pentru a-i ajuta pe medici și pe pacienți.

“Mi-aș dori ca fiecare să încerce, cumva, să se mai întoarcă să ajute măcar cu o zi de consultație. Este nevoie. Specialiștii tineri preferă un loc călduț, într-un cabinet, decât să vină să facă eforturi la spital. O altă soluție ar fi ca specialiștii consacrați să vină și să fie oarecum detașați sau în anumite zile să lucreze în echipă cu medicii de la o anumită secție, să facă anumite intervenții.”

De ani buni, medicul Florin Matei intră în sala de operații și, prin interventii cardiovasculare minim-invazive, diagnostichează și tratează bolile inimii și ale arterelor.

“Cardiologia intervențională este o specializare grea, dar foarte frumoasă, îți trebuie experiență, sânge rece când intri în sală, știi că nu e loc de greșeala, că se pot produce complicații oricând.”

Cu pacientul trebuie să fii deschis, ca să-l poți vindeca

În ceea ce privește relația medic-pacient, cardiologul Florin Matei are o teorie pe care încearcă să o urmeze mereu. În cardiologie, în multe situații, lupta cu boala se duce pe termen lung. De aceea, spune medicul, este nevoie de o relație corectă de la bun început, o relație deschisă, de încredere. Pentru a stabili o astfel de relație, atunci când pune un diagostic, îi vorbește pacientului deschis despre suferință, terapie, riscuri, conduită pe parcursul tratamentului:

”Mă pun în locul pacientului și mă gândesc cum aș vrea eu să fiu tratat. Fac exercițiul acesta des, tocmai ca să fiu apropiat, să nu rup legătura cu pacientul, să nu pierd empatia, pe fondul unui volum mare de muncă. Parte din definiția unui medic bun …este să știe să comunice clar, să îi explice pacientului de ce îi dă anumite tratamente, cum trebuie să le ia, când trebuie să revină pentru evaluări…Nu poți fi un medic bun, dacă tu scrii recomandările corecte și ele rămân pe foaie.”