Actualitate

”VINUL ESTE O FIINȚĂ VIE!” Lecție predată după 40 de ani de vinificație. Oenologul de la Pietroasa, Valentin Tuchilă, la ultimul cules din carieră

Patru decenii de vinificație, zeci de medalii la concursuri internaționale și o pasiune fără margini pentru meseria sa. Valentin Tuchilă, oenologul Stațiunii de Cercetare Pietroasa, a ajuns la apus de carieră.

Pe Valentin Tuchilă îl știu toți cei care au ajuns cel puțin o dată, în ultmii zece ani, la Pietroasa. Un om simplu, modest, o ”enciclopedie vie” când vine vorba despre secretele unui vin bun.

Vorbește puțin despre propria persoană și despre rezultatele obținute în meseria pe care o practică de 40 de ani, iar atunci când o face i se simte emoția în glas. În exclusivitate pentru șansanews.ro, Valentin Tuchilă a povestit despre începuturile sale în vinificație.

”Țin minte aveam un frate mai mare care făcuse un liceu cu profil mecanic și el a spus ca eu să fac un liceu de industria alimentară. Povestea că, în practică el se ducea la bătut de fiare, iar cei de la profilul alimentar se duceau la împachetat ciocolată. Și așa am făcut eu Liceul de Industria Alimentară din Galați, apoi am umat cursurile Facultății de Horticultură de la Craiova”, își amintește Valentin Tuchilă.

De aproape un deceniu, la Pietroasa

Primul loc de muncă l-a avut în 1980, la crama Gura Sărății din comuna Merei, unde a rămas până în 2011 când, prin concurs, a ajuns șeful de cramă la Stațiunea Pietroasa.

”O meserie foarte frumoasă. Plină de satisfacții. Lucrezi cu vinul, care este o ființă vie. Trebuie multă atenție, sensibilitate , dragoste. Pentru un vin bun, în primul rând, trebuie respectată tehnologia. La începutul carierei, în anii 80, de exemplu, se lucra cu volume mari, cantități mari. Se făceau amestecuri multe chiar cu struguri. Pretențiile erau mai  mici, nu se mergea pe calitate deosebită. Asta până în 1989. Apoi lucrurile s-au schimbat. Altă dotare și tehnologie. Fermentația, de exemplu, trebuie făcută în vase mai mici, de 5.000 de 10.000 de litri. Temperatura controlată. La vinurile albe până în 15 grade. La cele dulci aromate până în 17 și la cele roșii 25-28 de grade Celsius. Lucrurile acestea garantează un vin bun, cu calități deosebită”, mărturisește Valentin Tuchilă.

Anul și medalia de aur

În aceste zile, este cea mai agitată perioadă de la cramă. Culesul strugurilor este în toi. Pe Valentin Tuchilă îl găsim la capătul liniei de vinificație. Degustă primul must. Este atent la toate detaliile pentru că fiecare vin care îi poartă amprenta ajunge o sticlă medaliată. Preferate îi sunt vinurile dulci, Tămâioasa Românească fiindu-i cel mai aproape sufletului, iar asta se simte de fiecare dată când povestește despre vinul, emblemă a Buzăului. 

Printr-o lecție de degustare, oenologul ne dezvăluie parcursul fascinant al Tămâioasei. 

”Avem aici primul vin din 2020. Are un început promițător. Nu putem vorbi încă de culoare, el încă lucrează. Avem arome de floare de sălcâm,de floare de soc,de floare de tei. Gustul plăcut, demidulce. Fiind primii struguri de Tămâioasă nu ajunseseră la maturitatea deplină și atunci obținem un vin demidulce. Pe pragul superior, următoarele vinuri le vom face dulci pentru că a crescut concentrația de zahăr din struguri și ne permite să facem vinuri dulci. 

După șase -șapte ani, culoarea vinului se duce către un galben –galben undelemniu. La început de drum are o culoare verde-gălbui. La etapa a doua, după șapte ani, dispar aromele primare și vinul capătă o aromă de miere. Gustul este dulce, foarte plăcut, echilbrat, are o aciditate superioară , în jur de 7, pentru a stabili acel echilibru. Tămâioasa Românească este vinul cu cel mai spectaculos parcurs.

După 20 de ani va da o culoare care ne duce în zona aramei nelustruite. Este un vin de desert, dar îl recomandăm la prăjiturile de casă, cu miez de nucă, alune. Ne place să spunem că este un vin de un singur pahar. Nimic înaintea lui, nimic după el. Este un vin de savurat”, ne învață oenologul cu o carieră de patru decenii.

Secretele acestea l-au ajutat să recunoască un vin superior, o sticlă câștigătoare, iar asta se vede în numeroasele premii obținute la concursuri naționale și internaționale.

Ultima medalia de aur a fost obținută chiar anul acesta la Concursul Internațional de vinuri de la București unde premiată a fost Tămâioasa Românească din 2016.

Cea mai bună recoltă din carieră sa a fost însă, își amintește Valentin Tuchilă, cea din toamna anului 2013, adică la doi ani de activitate la Stațiunea Pietroasa. A fost un an bogat în struguri de o calitate excepțională. Iar vinurile obținute atunci au fost încoronate cu medalii. Primul premiu a fost câștigat în 2014, la Concursul Internațional de Vinuri de la București când Tămâioasă Românească 2013 Gama Pietroasa Veche a primit medalia de aur. Tot în 2014 a fost medaliat cu aur, de data aceasta la Concursul Național de Vinuri Bahus, și Concursul Național de Vinuri Bachus 2014 Cabernet 2013. La același concurs, dar în 2015, Tămâioasa Românească din 2013 era medaliată cu aur.La fel și în anul 2016, adică după 3 ani de învechire.

2016 aduce Stațiunii Pietroasa un nou premiu , tot cu un vin peste care s-a văzut amprenta lui Valentin Tuchilă. Este vorba despre medalia de argint cu Busuioacă de Bohotin 2014 la concursul de vinuri Strugurele de aur. Anul 2018 este anul de grație, când podiumul la Concursul Internațional de Vinuri de la București este ocupat de vinurile de la Pietroasa. Trei medalii de aur cu Cabernet Sauvignon 2016 , Grasă de Cotnari 2014 și Tămâioasă Românească 2014.

”Am văzut și am gustat vinuri capodopere, vinuri de vinotecă, vinuri extraordinare și în acest sector excelează vinul Tămâioasa de Românească care este un vin emblemă al zonei. Tămâioasa Românească ar fi apărut adusă de greci. Ea este semnalată ca Tămâioasă Românească în prima parte secolului a secolului XIX, la Drăgășani și după vreo zece ani apare la Pietroasele unde a găsit pământul cel mai bun, oamenii cei mai iscusiți”, ne povestește oenologul.

Vinoteca cu 80.000 de sticle. Cel mai vechi vin din 1942

Poveștile vinăriei de la butoaiele de stejar vechi de zeci de ani care, deși nu mai sunt folosite, sunt păstrate și astăzi, în semn de respect până la istoria celui mai vechi vin din colecția Stațiunii.

Când vorbește despre vinurile de colecție Valentin Tuchilă are o emoție aparte. Vinoteca Stațiunii Pietroasa este prezentată ca o comoară, iar prima lecție de aici este cea despre învechirea vinurilor.

”Nu toate vinurile se pretează la învechit. După doi –trei ani, analize, dar mai mult organoleptic îți dai seama cât se va duce în timp un vin. Primele care pleacă din viață sunt vinurile albe seci. După vreo 20. Vinul este o ființă. Se naște, crește, are o perioadă bună, după aceea, panta coboară. După ele vinurile roși care au o viață de aproximativ 40 de ani. Cel mai bine se duc în timp vinurile dulci. După 60 de ani o sticlă de vin de Tămâioasă devine o capodoperă. Vinurile dulci, în ani, se înnobilează”, ne învață Valentin Tuchilă.

Vinoteca Stațiunii are acum 80.000 de sticle, frumos așezate pe orizontală pentru că așa vinurile evoluează și se învechesc frumos. Sub straturile de praf așternute de-a lungul anilor stau ascunse povești impresionante, adevărate file de istorie.

” În 1944, pe final de război mondial, au trecut sovieticii. Știe toată lumea ce făceau.Le plăcea vinul, pe plăceau pivnițele. Intrau, băteau în vas și dacă suna a gol plecau mai departe și dacă era plin trăgeau cu arama. Beau puțin și pleca. În urma lor prăpăd. Cineva a avut inspirația și a pitit un butoiaș de 500 de litri într-un butoi gol și ostașul sovietic a fost păcălit. Bineînțeles că la câțiva metri a lăsat unul plin. Că altfel se supăra și trăgea în tot. Așa a scăpat Tămâioasa din 1942 de furia și poftele sovieticilor.

Acum, Tămâioasa din 1942 este cel mai vechi vin de vinotecă. Nu mai poate fi vorba de un vin, dar valoarea unei sticle nu constă în calitatea vinului și în vechimea ei. Nu le avem la vânzare. Sunt în patrimoniu. Sunt precum un steag de luptă a unei unități militare. Trebuie păstrate. Mai avem doar 20 de sticle”, spune oenologul.

Anul de excepție al Stațiunii a fost 1986. Recolta de atunci a adus premiul cel mai mare premiu pentru Tămâioasa Românească.Este vorba despre concursul Internațional de vinuri aromate Muscats du Monde, de la Frontignan, Franța, care analizează vinuri din peste 20 de țări. În urma participării la acest concurs, Stațiunea de Cercetare Pietroasa a obținut Medalia de Aur cu Tămâioasa Românească din anul 1986. Această medalie internațională are o mare importanță atât pentru Pietroasa , cât și pentru România. 

”În momentul premierii, în 2009, erau 7.000 de sticle. Acum mai sunt 5000”, ne spune Valentin Tuchilă.

Cel mai vechi vin pe care îl are acum la vânzare Stațiunea Pietroasa este tot o Tămâioasă din anul 1969. O sticlă se vinde cu 480 de lei.

Anul viitor, Valentin Tuchilă va împlini vârsta pensionării și intenționează să se retragă. Spune că trebuie lăsat loc tinerilor care vin din urmă și care promit în această meserie.



Publicitate