De două săptămâni, de când Rusia a invadat Ucraina și bombardează zi și noapte orașe întregi, sute de mii de ucraineni au fugit din calea războiului și au luat calea altor țări, tranzitând România. Cei mai mulți refugiați au fost în trecere prin țara noastră, dar sunt și aproape 20 000 de ucraineni care au rămas în România. Sunt persoane de toate vârstele: copii, adulți sau bătrâni, care au nevoie de cazare, hrană, îmbrăcăminte dar si de îngrijiri medicale. Sunt persoane cu diverse afecțiuni care necesită îngrijiri în spital. Ceea ce înseamnă că, la un moment dat, presiunea pe sistemul sanitar din țara noastră, slăbit deja de pandemie, va fi în creștere. Întrebarea este ”Poate face față sistemul sanitar noilor provocări?”. Deputatul USR, Emanuel Ungureanu, membru al Comisiei de Sănătate din Camera Deputaților răspunde răspicat:

“Nu, sistemul sanitar nu este pregătit să facă față valului de refugiați, și n-o să fie. Sistemul sanitar de la noi este cum îl știm cu toții: foarte precar și face un efort major în aceste zile să facă față la dificultăți. Dar trebuie să suplinim lipsa de resurse materiale cu umanitatea, cu mila, cu dragostea față de cei necăjiți și sper ca UE să deblocheze niște resurse în zona de sănătate, se aude ceva de o jumătate de miliard de euro, care să compenseze cheltuielile pe care le avem cu refugiații. Greul abia a început. Cu fiecare zi de război, presiunea de a primi și îngriji refugiați e din ce în ce mai mare”, a declarat Emanuel Ungureanu la Focus Tv.
În timp ce sistemul sanitar, abia ieșit de sub presiunea pandemiei COVID-19, răspunde punctual unor cereri de asistență medicală venite de la cetățeni ucraineni, societatea civilă se mobilizează, fiind cu un pas înaintea oficialilor statului român. O organizație din Cluj a reușit să aducă în România, pentru dializă, un pacient dependent de această procedură. Și, după ce Olek, pacientul ucrainean a ajuns pe mâinile medicilor români, a fost lansat un apel pentru întrajutorarea altor cetățeni ucraineni, aflați în situații similare.
“Am fost contactat de o româncă plecată în Olanda și care mi-a scris că, în Harkov, este un tânăr care cere ajutor și spune că viața lui și a celor 500 de pacienți care fac dializă în spital este pusă în pericol nu doar de rachete, ci de imposibilitatea sistemului de dializă de a face față unor pene de curent sau atacuri la rețeaua de apă. I-am spus să fugă cât de repede către țară pentru că mă voi asigura că va primi asistență medicală, cazare, tot ce are nevoie. Dintr-un necaz foarte mare, care e consecința pandemiei, s-au făcut foarte multe locuri pe sistemele de dializă din țară. Am pierdut mulți bolnavi cu insuficiență renală cronică, drama pe care am suportat- o ca țară se transformă într-o șansă la viață pentru cei din Ucraina, care pot veni acum pe acele locuri. Din datele pe care le am, am avea circa 1000 de locuri pentru a asigura asistența medicală pentru acești pacienți pe baza unor acorduri internationale.”
Deputatul USR a făcut și o interpelare ministrului Sănătății, pe tema locurilor pe care sistemul de sănătate le poate pune la dispoziția refugiaților ucraineni care urmează proceduri de dializă.
Orfanii din Ucraina, drama de care România trebuie să se îngrijească
“ Deocamdată, majoritatea ucrainenilor vin în tranzit, doar 18 000 s- au așezat pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă în țară. Nu avem o presiune majoră decât cu copiii orfani, sunt mii de copii orfani, ai căror părinți au murit în război și de care trebuie să avem grijă, este poate cel mai greu lucru pe care trebuie să-l facem ca țară, să integrăm niște copii rămași singuri pe lume: să învețe limba, să fie integrați în familii românești, grădinițe, școli, ceva la care nu s-a gândit nimeni niciodată, este o dramă fantastică. Am văzut un copil cam de 7-8 ani care a venit în granița de la Vama Siret și care striga: “Mama, tata!”. Scenele sunt de un dramatism care nu poate fi descris. E o realitate violentă, dură, cum n-am crezut să trăiesc în viața mea.”
Adaugă comentarii