Actualitate

Asistentul rănit grav în explozia de la Potoceni rememorează clipele critice: “Singurul lucru pe care mi-l amintesc este întâlnirea cu Dumnezeu. Mi-a spus că mai am treaba pe aici, pe jos”

A supraviețuit unei explozii, a trecut prin 15 intervenții chirurgicale, iar acum este din nou pregătit să-și ajute semenii. El este Silviu Jilavu, asistentul de la Unitatea de Primiri Urgențe Buzău, care în vara anul trecut a fost rănit grav în urma unei explozii, produsă în locuința sa din localitatea Potoceni. După luni de durere și o lungă perioadă de recuperare, tânărul a revenit la serviciu cu o dorință și mai mare de salva și a ajuta. Clipele de groază prin care a trecut l-au marcat, iar din perioada în care lupta pentru viața sa, pe un pat de spital din Germania, intubat, nu își mai amintește decât de întâlnirea cu Dumnezeu, un moment care ”i-a arătat că mai are treabă pe aici”.

„Silviu este un coleg devotat, mereu dornic să învețe lucruri noi, bun profesionist, responsabil, ambițios”, așa îl descrie Adrian Zoican, șeful UPU Buzău pe asistentul care după ce a fost la un pas de moarte acum este pregătit să salveze din nou.

Pe 1 decembrie a revenit la serviciu, după o pauză de aproape un an și jumătate. Un timp lung în care Silviu Jilavu a luptat pentru viața sa.

”Ne-am bucurat că a revenit la lucru să îi dorim putere de muncă, a spus” dr. Ionut Drăgoi, medic U.P.U-SMURD.

Întors la serviciu, Silviu Jilavu rememorează momentele critice prin care a trecut și când primii care i-au sărit în ajutor au fost chiar colegii săi, unii dintre ei chemați de acasă pentru a-i salva viața.

Rănile exploziei și infecțiile intraspitalicești, greul dus pe patul de spital

”În data de 17 august 2021 am terminat tura 1 la locul de muncă, am mers către locuința în care ne mutasem de curând, am discutat cu instalatorul care făcuse toata instalația în casă pentru a pune în funcțiune centrala termică, iar in jurul orei 21.45 s-a produs explozia care pur și simplu mie și familiei mele ne-a schimbat total viața. Imediat după deflagrația produsă am iesit pe picioare din casa, am mers în curte lângă soția mea Veronica, am început să ne evaluam cât de grav suntem, nu știam efectiv în ce direcție să o luăm, am luat legătura cu dr. Adrian Zoican să anunțăm că suntem 4 victime care vom merge la spital pentru îngrijiri, imediat curtea s-a umplut de echipaje de urgență (ambulanță, politie și pompieri) la aproximativ 20 de minute după producerea exploziei am ajuns în u.p.u unde deja toata lumea se mobilizase exemplar (colegi veniți de acasă din timpul liber pentru a da o mână de ajutor).

Dr Adrian Zoican a coordonat foarte bine situația, a făcut toate demersurile ca noi să primim cele mai bune îngrijiri, eu sa fiu trimis într-o clinica de mari arși. dupa ce am fost stabilizat am fost internat în sectia de anestezie și terapie intensivă a Spitalului Județean de Urgență Buzau, unde m-am trezit în dimineața următoare cu o singura idee(care este starea Veronicai). După aceea am fost dus în blocul operator, am fost sedat, intubat, prelucrat și pregatit de transfer de către echipa de medici Alexandru Varga și Alice  Olaru spre sectia de mari arsi a Spitalului Județean de Urgență Timișoara, unde am mai stat 2 zile, urmând să fiu transferat de acolo către unul din spitalele din Hanovra, Germania”, a povestit Silviu Jilavu.

”După 55 de zile, am ieșit prima dată afară, într-un scaun”

Germania a însemnat salvarea lui Silviu, însă clipele prin care a trecut au fost cumplite.

”În Germania au fost cel putin 15 intervenții chirurgicale pentru reconstrucție a pielii. Aici am învățat să mănânc singur, să mă ridic singur din pat, să fac din nou primii pași, să merg la baie, să mă așez singur în pat. După 55 de zile, cu ajutorul soției și al tatălui meu am ieșit pentru prima dată afară într-un scaun și am fost plimbat în curtea spitalului, tot atunci am mâncat prima prajitură cu fructe de pădure de la un restaurant din recepția spitalului. După aproximativ 2 luni de la explozie am fost mutat la centrul de reabilitare Moritz Klinik din Bad Klosterlausnitz, clinica unde am fost primit de un medic roman, Ioana Maghiar originară din Oradea, aceasta fiind cea care a ajutat și sustinut victimele incendiului colectiv.

Au fost 2 luni în care medicii din Hanovra au făcut tot ce a trebuit ca evoluția stării de sănătate să fie una cât mai bună, din România am plecat cu niște bacterii intraspitalicesti care mi-au dat mari bătăi de cap, dar care au fost totuși sensibile la tratament și după zile întregi de antibiotice au fost învinse”, a povestit tânărul din Potoceni.

Pe 3 decembrie, anul trecut, Silviu a revenit acasă, unde a continuat recuperarea

”În Germania, începând cu a doua zi am început o serie de exerciții, masaj și băi medicinale. Mi-au fost făcute niste haine compresive pentru susținerea pielii și pentru împiedicarea formării cicatricilor keloide. Progresiv au fost adăugate terapii în programul meu zilnic, iar rezultatul lor este starea mea fizică de astăzi.

În data de 3 decembrie eu împreună cu soția mea am revenit acasă unde știam că am în continuare de luptat, în fiecare zi masaj și exercitii. În fiecare zi am avut grijă să nu ma lovesc cumva pentru că toată pielea era foarte fragila, foarte sensibila la cald sau la frig,,, dar am avut parte de dragostea și susținerea familiei și am trecut peste toată partea grea.

În luna martie am mers din nou la clinica de recuperare pentru aproximativ o luna de unde am venit mult mai bine. Recuperarea va dura mult timp de acum înainte, dar cu ajutorul Bunului Dumnezeu, totul va merge bine”, a spus Silviu.

Din momentele critice prin care a trecut, când era intubat luptând pentru fiecare picătură de oxigen, Silviu își amintește un singur lucru.

„Singurul lucru pe care mi-l amintesc din perioada cât am fost intubat este întâlnirea cu Dumnezeu, un om bătrân, cu barba lungă și alba, cu un băț în mână într-o poiană plină de verdeață, care mi-a spus ca eu mai am treabă jos și ca nu mă ia acum, după care a dispărut brusc”, a povestit Silviu.

Când pericolul părea că s-a dus, iar starea de sănătate era din ce în ce mai bună, Silviu a decis să facă următorul pas.

”Fiindcă Dumnezeu a decis ca povestea mea și a Veronicăi nu a trebuit sa se oprească pe 17 august 2021. Pe 17 septembrie 2022 am spus da și în fata Bunului Dumnezeu, pentru a uni și mai mult dragostea infinită dintre noi”, a spus Silviu.

Silviu Jilavu a început să lucreze în sistemul medical, ca voluntar, ulterior a susținut examen și a devenit asistent medical. S-a angajat la Spitalul Județean de Urgență Buzău în anul 2017 ca asistent medical în cadrul secției U.P.U.-SMURD.

 

Anuntul Buzoian
Anuntul Buzoian