Tineri pentru România

De profesie, voluntar. Tânăra care a adunat sute de ore de muncă din pasiune

Mihaela Filip trasează deja liniile visului ei din copilărie, studiind arhitectura la Liceul de Arte „Margareta Sterian”. Are un cumul de pasiuni, de la ”a da viață și culoare lucrurilor care nu transmit nimic până la admirația pentru munca”. În noianul de activități, Mihaela explorează fiecare domeniu al artei, în paralel cu excursii, plimbări spontane sau experimente culinare. Însă, recunoaște, cu entuziasm, că voluntariatul îi hrănește cel mai bine sufletul. O pasiune descoperită în copilărie, inspirată din desenele animate, și care a făcut-o să înțeleagă că a oferi sprijin necondiționat și fără a aștepta o răsplată este fapta care îți aduce cele mai mari bucurii Cu timpul, spune ea, a înțeles că voluntariatul înseamnă mult mai mult de atât. Am întrebat-o cine este ea și cum a început această poveste a voluntariatului.

Wow! Întotdeauna mă blochează această întrebare. Nici eu nu știu cine sunt! Nu îmi place să fiu încadrată într-un tipar, prefer să trăiesc după propriile mele idealuri. Pot spune doar că sunt o persoană sensibilă la nevoile celor din jur, încercând să ofer câte puțin din energia și culoarea mea, oriunde și oricui. Implicarea, curiozitatea, energia și practicitatea au format persoana care sunt astăzi și mă ajută să mă descopăr în fiecare zi, fiind într-o continuă schimbare.

Prima mea experiență cu această lume a voluntariatului a fost la vârsta de 14 ani, prin intermediul liceului, și am fost foarte sceptică dacă să merg sau nu. Încă nu mă adaptasem la ideea de primul an de liceu și colectiv nou. Îmi era teamă că, dacă o sa merg acolo, nu o să mă descurc, ba chiar că puteam fi exclusă din cercul de voluntari. Înainte de predarea listei, am hotărât să ies din zona mea de confort și să mă înscriu. Era un eveniment pentru copii. Eu trebuia să îndrum spectatorii la locurile lor, după care să merg în fața scenei și să stau cu copii. În timp ce îmi făceam postul, am auzit plânsete. Din instinct m-am dus la acel copil să-l întreb ce a pățit. Mi-a spus că s-a pierdut de bunica lui și imediat am anunțat situația. Până la apariția bunicii, am făcut joculețe. M-am reîntors la post. La începerea concertului, cântam și dansam în sincron cu copii. Nu doar că m-am distrat copios în acea zi, ba chiar am reușit să îmi demonstrez că pot sparge „bula” de nesiguranță. Prin intermediul voluntariatului, mi-am format și primul grup de prieteni.”

Câteva dintre acțiunile de voluntariat la care participă Mihaela, dar și alți prieteni de-ai săi, din echipele de voluntariat ce asigură buna desfășurare a unor evenimente și spectacole sunt: grija pe care o poartă celor mici care vin alături de părinți, îndrumarea acestora, precum și a invitaților (autorități, personalități, actori, artiști, etc.), realizarea fotografiilor, filmarea unor momente cheie din cadrul spectacolelor/vernisajelor, dar și pregătirea ce stă în spatele unui eveniment (realizarea unui afiș, a invitaților, promovarea acestora).

Mihaela Filip crede că diversitatea acțiunilor de voluntariat a ajutat-o să-și învingă temerile și să aibă încredere în propriile forțe. De asemenea, a învățat, astfel, să își organizeze timpul și să se descopere pe sine.

„De la fiecare eveniment unde am fost voluntar am învățat câte ceva. Întotdeauna rămân plăcut surprinsă de implicarea de care dau toți dovadă. Consider că voluntariatul are numai aspecte pozitive. Primul, și cred că este cel mai important aspect, te ajută în dezvoltarea personală. Te confrunți cu diferite situații care te fac să ieși din zona de confort. Capeți încredere în tine prin satisfacția pe care o primești după ce ajuți și cineva s-a bucurat de ajutorul tău. Înveți să faci lucruri noi și îți creezi o a doua familie. Voluntariatul este și o bună bază a viitorului job.”, a povestit Mihaela.

Pentru Mihaela, voluntariatul este cu atât mai special, cu cât și-a serbat ziua de naștere chiar la un astfel de eveniment, unde ea era voluntară.

„Sunt foarte multe evenimente de neuitat! Primul care-mi trece prin minte este din cadrul festivalului „Săptămâna Teatrului Tânăr”. Eu m-am numărat printre norocoșii care și-au serbat ziua de naștere la teatru. Era o zi obișnuită de festival, voie bună peste tot. Așteptam cu nerăbdare fiecare spectacol de teatru. În acea seară se punea în scenă „Toate acele lucruri minunate”. Împreună cu echipa de voluntari ne creasem o rutină, după fiecare spectacol ieșeam în foaier și așteptam actorii pentru a-i felicita și a lua autografe. Nu mă așteptam la ceea ce a urmat. Foaierul era plin de prieteni și oameni necunoscuți. Dintr-o dată, toată lumea a început să îmi cânte „La mulți ani”. Am început să plâng de fericire, urmând o mare îmbrățișare de grup.

În vara anului trecut m-am implicat într-o serie de proiecte cu copii. Făceam împreună ateliere de creație, jocuri, lecții și multe altele. Copii își exteriorizează sentimentele foarte ușor. În timpul activităților veneau și mă luau în brate. Când ne întâlneam întâmplător pe stradă, mă salutau și îmi ofereau îmbrățișări lungi și călduroase.”, povestește Mihaela Filip.

Pe plan profesional, voluntariatul aduce câteva plusuri, acumulând astfel experiență în diverse domenii. Consideră că, un bun voluntar trebuie, în primul rând, să-și identifice obiectivele. Apoi , are nevoie de pasiune, fără a se simți obligat să facă ceva. Pentru a se implica, pentru a-și dori mai mult, pentru a face tot ceea ce înseamnă voluntariat, un bun voluntar are nevoie și de adaptabilitate. Ca în orice activitate, nu este totul ușor. Provocări sunt la tot pasul. Una dintre acestea a a apărut pe când organiza un vernisaj caritabil.

„Nu mereu este totul roz. Deseori întâmpin greutăți, dar cel mai mult mă motivează gândul că rezultatul va fi unul plăcut. De exemplu, am întâmpinat multe greutăți în cadrul vernisajului caritabil. Aveam nevoie de un spațiu care să permită accesul persoanelor fără certificat verde. Cu ajutorul voluntarilor de la asociația unde sunt vicepreședinte am găsit un spațiu care să îndeplinească toate normele. Ne-am dat seama că nu va fi atât de ușor să realizăm proiectul propus. Stadiul în care era locația ne-a stârnit mari provocări. De la găuri în tavan, mucegai pe pereți, reclame lăsate în urmă până la cabluri scoase și gândaci. Împreună cu 8 tineri dornici de implicare, am făcut ca locul să fie unul plăcut. A trebuit să facem curat, să dăm cu var, să reparăm instalațiile sanitare și să acoperim găurile cât puteam de bine. Rezultatul a fost unul de succes.”, a explicat tânăra voluntară.

Pentru Mihaela, voluntariatul înseamnă familie, autocunoaștere, timp și implicare. Și-a descoperit multe pasiuni și și-a înfrânt foarte multe bariere și temeri în proiecte care au necesitat timp și implicare, formând astfel o mare familie, împreună cu toate echipele de voluntari. Iată ce sfaturi le transmite ea viitorilor voluntari sau celor care-și doresc asta, dar nu au încă acel dram de curaj!

„Încurajez toate persoanele să se implice în cat mai multe experiente de voluntariat. Îți creezi amintiri, experiențe, prietenii, te dezvolți și „te provoci” să ieși din zona de confort și să încerci diferite lucruri. Dacă vrei că totul să se îndrepte spre bine, ieși din umbră și fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.”