Buzoienii care nu vor să stea acasă în week-end, dar nu au nici idei pentru petrecerea timpului liber, pot da o fugă până în județul vecin, Vrancea, ca să viziteze cel mai mare memorial dedicat eroilor din țară: Mausoleul Eroilor de la Mărășești.
Accesul la mausoleu e foarte simplu: e suficient să mergi pe DN2 E85. Odată plecat din Buzău, la nici 100 de km distanță spre Moldova, îl poți vedea de la depărtare, pe partea stângă. E un obiectiv de neratat, nu doar pentru că este impunător și are o însemnătate importantă, dar și pentru că, de luna aceasta, oferă vizitatorilor o experiență unică.
Mai exact, din 6 august, zi în care s-au împlinit 100 de ani de la momentul la care a fost pusă piatra de temelie a mausoleului, acesta își întâmpină vizitatorii cu două holograme.
Generalul Eremia Grigorescu și eroina Măriuca Zaharia, o fată de 12 ani care și-a pierdut viața în bătălia de la Mărășești după ce i-a spionat pe inamici dintr-un nuc, ajutându-i pe soldații români, îi întâmpină pe vizitatori în mărime naturală. Imaginile holografice nu sunt statice, ci și vorbesc, ceea ce face ca vizitarea mausoleului să fie memorabilă.
Cine a fost Măriuca Zaharia? Wikipedia scrie că Maria (Măriuca) a devenit foarte cunoscută după ce a fost imortalizată într-o povestire de scriitorul Dumitru Almaș, în cartea ”Povestiri istorice”.
”Maria sau cum o alintau prietenii, Măriuca, trăia în satul Răzoare, la casa bunicului ei, Ion Zaharia. Frontul a ajuns în dreptul satului lor și acolo se da o cumplită bătălie între armata română și cea germană. De aceea satul a fost evacuat: adică toți sătenii și-au luat ce au putut fiecare și au plecat în altă parte, la adăpost, în munți. Numai moș Ion Zaharia a rămas în casa lui. A săpat șanț adânc în livadă. Aici se ascundea ori de câte ori nemții bombardau satul. S-a întâmplat ca soldații români să instaleze un post de observație tocmai în nucul cel înalt și stufos din livada lui Moș Zaharia. Un ostaș urca în vârful acelui pom, se așeza pe ramurile mai groase, ascuns în frunze. Și de acolo, cu un binoclu, supraveghea mișcările dușmanului. Ceea ce vedea, povestea sergentului care sta jos, la tulpina nucului, cu receptorul telefonului în mână. Sergentul transmitea artileriștilor, prin telefon, cele văzute. Almaș povestește în continuare cum fata deprinde „meșteșugul” observației, înlocuindu-l în cele din urmă pe ostașul din copac, când este lovit de dușmani. Astfel ea ajută armata română în luptă, până când este doborâtă la rândul ei de focul inamic. Povestirea scurtă este foarte populară, fiind prezentă în manualele pentru clasele primare”.
În ceea ce-l privește pe generalul Eremia Grigorescu, acesta i-a condus pe în luptă pe soldații care au câștigat bătălia de la Mărășești din Primul Război Mondial. A fost unul din cei patru ofițeri ai Armatei Române decorați cu Ordinul ”Mihai Viteazul” pentru „vitejia și destoinicia cu care a reușit să stăvilească ofensiva germană de la Mărășești, în vara anului 1917, luând comanda armatei în condițiuni foarte grele.”
Adaugă comentarii