La Buzău, alți 9 bolnavi confirmați cu SARS-CoV-2 au cedat în fața virusului ucigaș. Acesta este doar bilanțul zilei de joi, 4 noiembrie, însă medicii și asistentele care de mai bine de un an de zile îngrijesc pacienții COVID-19 spun că s-a ajuns să nu treacă zi fără să piardă cel puțin un bolnav. Sunt oameni care vin pe picioarele lor și în doar câteva zile se sting pe patul de spital. Este un tablou de coșmar pe care cadrele medicale din Spitalul Județean Buzău spun că nu au crezut că-l vor trăi vreodată.
„Valul acesta a fost unul foarte dificil. Nu credeam că va fi atât de virulentă această formă, această tulpină. La început, oamenii au fost sceptici și n-au venit la spital, apoi, când au văzut că li se agravează starea, au venit, dar pentru unii a fost fatal. Aici a depins și de o serie de analize care au fost cu valori foarte mari, plus afectările lor pulmonare foarte mari și având și alte comorbidități, ei s-au stins foarte repede”, a declarat asistentul medical Mihai Ștefan, reponsabil sector Covid Spitalul Județen.
La Buzău, de la debutul pandemiei, 699 de persoane au murit după ce au fost infectate cu SARS-CoV-2. Sau, altfel spus, mai mult de 3% dintre buzoienii infectați cu noul coronavirus au fost doborâți de virus, un procent care depășește media deceselor înregistrate la nivel național. Vorbim de tineri, bătrâni, oameni care sufereau și de alte boli dar și persoane sănătoase.
„Aici este vorba de această tulpină Delta, care dă pacientului senzația că este bine, după care starea acestuia se degradează. Sunt exact precum niște copii: starea copiilor se schimbă la jumătate de oră, la fel și starea pacientului de COVID cu această formă. Am ajuns să ne rugăm să nu mai moară nimeni. Am avut și unul pe zi, să spunem așa, o medie, în secții vorbesc.”
Tabloul din fiecare salon unde pacienții COVID stau aproape umăr la umăr din cauza lipsei spațiului este devastator. În fața morții, unii dintre bolnavii în stare gravă mai au doar o singură dorință: să plece acasă.
“Încerci să-i ajuți cu tot ceea ce trebuie. Necesită un aparat mai performant de oxigen, să-i faci orice numai să-i fie mai bine, să-l ajuți cu tot ceea ce poți, inclusiv cred că au nevoie de consiliere. Și noi, ca și cadre medicale avem nevoie, dar ei. Ei devin foarte agitați, devin necooperanți și începe un adevărat calvar. Unii, în stare foarte gravă, chiar sperau să plece acasă. Spuneau: “Vreau să plec acasă, să mor pe perna mea”. E grav, e trist. Îmi doresc să scăpăm teferi și nevătămați”, a adăugat as. medical Mihai Ștefan.
Adaugă comentarii