Actualitate

Un buzoian transformă tot ceea ce învață în artă pură. Face voluntariat încă de la 16 ani


Un buzoian în vârstă de 21 de ani încearcă să schimbe complet abordarea în ceea ce privește conceptul de profesionalism, dar și față de ideea voluntariatului. Vlad Rotaru, la numai 21 de ani, este fondatorul companiei Perspectify, alături de alți doi colegi de-ai săi (actuala formulă), unde încearcă să creeze fotografia prin abordări unice și concepte inedite pentru Buzău. Mai mult decât atât, pauzele după orele lungi de muncă sau momentele de respiro și le ia din voluntariat pe care îl descrie ca pe „un mod de viață.” Este un om muncitor, ambițios, dar și cu sensibilitatea specifică unui artist-fotograf, gata să surprindă în orice clipă emoția prin intermediul artei sale.

Cine este Vlad Rotaru? Cum te-ai descrie în câteva cuvinte?

Vlad Rotaru este omul acela care, chiar dacă nu știe să facă ceva, învață și apoi încearcă să ajute și pe alții. Mereu am fost așa. Cred că sunt genul de om care învață într-un timp scurt orice este nevoie și apoi, dacă cineva mă întreabă despre acel lucru, îl ajut, sau dacă trebuie să învăț ceva nou pentru a ajuta, mă documentez, învăț și ajut.

Ce îți bucură ție sufletul în fiecare zi?

Camera foto și faptul că pot fi oriunde, oricum. Să merg în deplasare, în orice loc, la evenimente, să fotografiez. Asta mă bucură.

Fotografie realizată de Vlad Rotaru în Gdansk, Polonia

Ce școală ai urmat? Ai vreun eveniment sau vreun proiect interesant care să-ți fi rămas ca o amintire plăcută în suflet?

Am urmat Școala Gimnazială Măgura, urmată de Liceul Tehnic Buzău și acum urmez cursurile de Aviație Civilă ale Aeroclubului României din Brașov pentru licența de ULM.

Totul a început de la Școala Măgura, o școală europeană, implicată în multe proiecte. Primul proiect Erasmus a fost în Dijon, Franța. I-am luat locul unei colege care nu a mai putut pleca în proiect din cauza atentatelor teroriste, din cauza fricii părinților pentru siguranța ei. Eu am înlocuit-o, astfel că am plecat în Dijon. Acolo am avut primele mele reușite, ca să spun așa, și am putut demonstra, prin implicare și dedicare, că pot reprezenta școala în acel proiect Erasmus. O amintire plăcută din acel proiect a fost faptul că acolo mi-am făcut prima prietena, cu ea țin și acum legătura. Dar nu pot uita și de premiul întâi la un concurs de poeme în limba franceză, proiectul având ca temă centrală reciclarea. O altă amintire plăcută este din liceu – faptul că am reușit să fac practică în străinătate, reușind să experimentez practica profilului meu – economie – în adevăratul sens al cuvântului. A fost o experiență frumoasă, nu doar a practicii în sine, ci și a faptului că am ajuns într-un campus ultramodern – Intercultural Association Mobility Friends, în Barcelos. Campusul era dotat cu piscină, sală de jocuri, club, dar și niste bungalow-uri specifice unui AirBNB. Totul a fost finanțat de Uniunea Europeană, inclusiv banii de buzunar. Practica am făcut-o la Muzeul de Olărie al Municipiului Barcelos, unde am cunoscut niște oameni atât de faini care mi-au permis chiar să-mi fac propriile creații din lut.

4.Știu că ești implicat într-o serie de proiecte de voluntariat. Te-ai implicat și în activitățile comunității buzoiene? Ne poți spune mai multe?

The Motans – fotografii de Vlad Rotaru

În primul rând, voluntariatul meu în comunitatea locală, încă de la început s-a bazat pe partea media, foto-video, iar după aceea am descoperit că am și abilitați sociale, asta mai ales că eu eram timid înainte să încep să lucrez pe partea de foto-video. Am început să mă implic direct pe interacțiunea cu oamenii. Apogeul voluntariatului meu a fost concursul „Arată Artă”, un nou concept pentru Buzău ce oferea o șansă tinerilor liceeni să se afirme. Înscrierile pentru voluntariat începuseră de foarte mult timp, iar din cauza defectului meu, acela al procastrinării, m-am trezit fix în seara de concurs că vreau să mă implic, să fac poze. Am trimis un mail scurt și la obiect „Pot să fac și eu poze?”, unde, desigur că nu mi s-a răspuns fix atunci, dar eu m-am dus acolo și am început să fac poze. Am fost tratat deja ca un fotograf oficial până în momentul în care le-am explicat că eu nu mă înscrisesem oficial. Apoi, le-am arătat celor responsabili de eveniment niște poze și mi s-a spus că pot face parte din grupul oficial al fotografilor „Arată Artă”. Din acel moment, am început să îmi dezvolt abilitățile în domeniul fotografiei și editării foto. Am legat prietenii frumoase, ce mi-au influențat ulterior viața. De aici au promit și alte oportunități, precum cea de la Teatrul „George Ciprian”, aceea de a face fotografii la serile de teatru și totodată, de a participa la festivalul „Buzz”, unde m-am implicat în toate activitățile de acolo. Pe parte socială – am interacționat cu oamenii, dar am și îmbrăcat un costum de mascotă. După aceea a urmat „Buzăul lui Marghiloman” care a avut un impact foarte bun în viața mea. Am reușit să coordonez întreaga echipă media a festivalului și, în același timp, să văd trupele mele preferate live și chiar sa cunosc artiștii face-to-face.

Cum ai descrie voluntariatul? Ce înseamnă pentru tine?

Voluntariatul mă ține mereu în priză și îmi arată că, de multe ori când mă întristez privind anumite aspecte ale vieții mele, îmi arată și mă învață că viața mea e frumoasă și sunt norocos să o am. Voluntariatul e un stil de viață.

Vlad Rotaru la Comic 7B

Care a fost primul tău job? Dar acum, în ce domeniu activezi?

Primul meu job a fost la 16 ani, la Banca BCR ca referent bancar, a fost un internship plătit. Totul a pornit de la un program numit ”Summer Job” al băncii BCR, care dă șansa elevilor sau studenților să lucreze într-o bancă. Am aplicat direct pe site-ul lor, am depus un CV și o scrisoare de intenție, precum și realizările mele pentru a putea fi luat în considerare pentru acest job și am fost selectat sa lucrez la unitatea BCR de pe Unirii. Acolo mă ocupam, în primul rând, de interacțiunea cu ai lor clienți și îndrumarea acestora spre a folosi ATM-ul, automatul de plăți, le încasam ordinele de plată și le trimiteam către centrală sau trezorerie. În același timp, primeam și task-uri zilnice speciale ale internshipului, prin care eram recompensați cu unele premii. În același timp, am urmat și cursul financiar al „Școlii de Bani” al Băncii BCR, unde am învățat ce este un buget precum și alte informații financiare de care ai nevoie în viață. În urma cursului, i-am adus pe cei de la BCR în liceul meu pentru a preda și aici educație financiară.

În prezent, lucrez la propriul meu PFA, curier la Glovo pentru că îmi permite să-mi gestionez cum doresc timpul de muncă, activez și ca recenzor în perioada aceasta pentru Recensământul României, fotograf-videograf ca persoană fizică, dar și în cadrul afacerii mele – proiectului meu – Perspectify. Timpul pe care-l petrec la muncă este compensat de voluntariat, voluntariatul fiind pentru mine ca o gură de aer proaspăt.

Cum ți-a venit ideea de a înființa această companie? Cum a pornit totul?

Voiam să mă fac șofer de tir. Într-o perioadă, le spuneam băieților că mi-am făcut dosarul pentru a începe școala de șoferi – categoria C, pentru a deveni șofer de tir. Inițial, ei au luat-o ca pe o glumă, dar totul a început sa prindă contur. Când eram mic, eram foarte pasionat de jocul ”Euro Truck Simulator”. Pentru a deveni cât mai real jocul, mi-am cumpărat și un volan cu pedale. Și, din glumă în serios, prietenii mei m-au provocat „Vrei să vezi că te facem să renunți la visul de a deveni șofer de tir?”. Desigur că oamenii aceștia m-au ținut în suspans, nu au vrut să îmi spună despre ce este vorba. De aici a urmat o conferință pe care am avut-o noi, prietenii de liceu, în care mi s-a explicat că ar trebui să devenim antreprenori. Și am fost de acord, iar de atunci a luat naștere compania Perspectify, ca idee și formă, apoi am făcut toate demersurile necesare pentru a fi acreditați. Inițial, a pornit ca un business de ședințe foto cu aspect unic în Buzău, ulterior am început să filmăm videoclipul Dorei Gaitanovici pentru Media Pro Music. În același ritm, am continuat cu alte filmări, dar am și realizat albume foto pentru licee. Ulterior ne-am mărit echipa și am început să ne împărțim cu ședințe foto pe la diverse evenimente culturale. Am ales să promovăm, astfel, cultura și diversitatea.

Suntem trei acum. Cu Teodor Gavriilă, care este pe partea de finanțe a companiei, l-am cunoscut la „Arată Artă”, fiind concurent pe partea de stand-up comedy. S-a legat o prietenie frumoasă după ce i-am trimis pozele din cadrul evenimentului. Pe Mihai Petru Toma l-am cunoscut în urma participării mele alături de echipa de debate la un concurs județean. Eu concuram împotriva lui. Ne-au învins la mică diferență, însă de acolo am rămas prieteni buni. Și totodată a mai fost un membru fondator, Denis Androne, care acum a ales un alt drum în ceea ce privește cariera.

Ce consideri important pentru a evidenția arta prin prisma fotografiei?

Ca orice fotograf, cred că este importantă povestea din spatele fotografiei, care trebuie să reprezinte ceva mai mult, mai profund. Caut să reprezint un concept, o poveste, o stare în ceea ce fac. Un detaliu pe care pun mult accent este muzica, fotografiile mele sunt bazate pe emoțiile transmise de muzică.

Ce planuri de viitor ai? Urmează proiecte noi?

Planuri de viitor… eu sunt o persoană spontană, care își schimbă planurile pe zi ce trece. Însă planurile de viitor includ înființarea unui studio de fotografie. Și ceva de suflet, să fac ateliere de dezvoltare personală și media pentru copiii cu potențial, dar care nu-și permit asta.

De ce sfat ții tu permanent cont?

Ține capul sus! Asta în primul rând.

Și sfatul mamei, să țin mereu minte cine sunt, indiferent de rezultatele mai slabe pe care le-aș putea obține.

Dar ce sfat le-ai transmite tu celor din jur care doresc să pornească pe acest drum, să-și înființeze o firmă?

Să nu le fie frică să riște, în primul rând și să nu ia decizii la nervi, în perioade mai triste ale vieții lor fiindcă nu e atunci momentul. Orice om are piedicile lui, poate din trecut, însă diferența o face munca. Poți alege sa rămâi cu piedicile, sau sa treci peste ele.

Autorul știrilor

Andreea Zaleschi

1 Comentariu

Apasă aici pentru a publica un comentariu

  • Datorita acestui fapt si exemplu fotografia si in general conceptul de arta este foarte prost inteles in Romania! Bagi zeci de milioane in aparatura, investesti in tine, muncesti pe rupte ca apoi sa ramai cu buza umflata cand ti se spune ca nu esti platit pentru tot efortul depus ca mai sunt si altii care o fac pe gratis. Atunci spor la al2lea job pentru sustinerea artei.