Într-o țară în care dreptul egal la educație este garantat prin Constituție, încă sunt copii nevoiți să-și înfrunte frica pentru a parcurge drumul spre școală, un drum care trece prin locuri periculoase: zone pustii și păduri, unde sălbăticiunile atacă frecvent, ploaie, frig, viscol. Politicile și programele de la nivel național asigură transport gratuit elevilor către școală doar pe hârtie, pentru că, în realitate, drumul unor copii către școală este un adevărat chin pe care sunt nevoiți să-l îndure zilnic.
Cu o investiție de peste 8 milioane de euro în transportul școlar al județului Buzău, realizată cu bani europeni și o cotă din bugetul județului, recepționată nu mai departe de luna trecută, am putea spune că situațiile critice în care încă se află mulți elevi din mediul rural sunt pe cale să se rezolve, dar nu este așa. Drumul spre viață mai bună, pe care nu i-o poate oferi decât educația, al unei fetițe de 11 ani, din comuna Scorțoasa, trece prin pădure și locuri pustii, de acasă și până în punctul de îmbarcare în microbuzul școlar.
Dimineața, pe întuneric, Irina, singură, parcurge acest drum lung de aproape doi kilometri și tot singură se întoarce acasă, mult mai târziu decât ceilalți colegi ai săi care beneficiază de transport școlar. Se trezește zilnic la ora 06:15 ca să ajungă la școală la ora 08:00, iar după ore, drumul lung spre casă se încheie pe la orele 16:00. Ajunge mereu obosită și flămândă. Irina alege zilnic între frică și visul său de a deveni polițistă. O frică mai mare decât trupul firav care cară zi de zi, prin întuneric, un ghiozdan greu, un sentiment care pe mulți i-ar face să abandoneze școala.
Este învățată cu greutățile de mică, nu a avut niciodată o viață ușoară. Trăiește cu mama sa, care muncește din greu, deși este bolnavă. Alocația socială pe care o primește de la stat este insuficentă și de aceea este nevoită să muncească la animale pentru un venit în plus. Are în față perspectiva unei vieți grele, precum cea a mamei sale sau o viață împlinită la care nu poate ajunge dacă nu învață carte. Cu aceste gânduri pleacă la drum în crucea dimineții, când colegii săi încă se mai bucură de somn. Merge pe jos, prin întuneric, aproape doi kilometri. De-a lungul timpului, pe acest drum pustiu, a întâlnit pui de urs, câini și șacali. O mână de om a înfruntat pericolele apărute în cale așa cum a putut, țipând sau aruncând cu pietre.
”Dimineața trebuie să mă pregătesc foarte repede, fiindcă drumul de acasă până la microbz durează o oră. Îmi este mereu frică. Odată mi-a ieșit în cale un pui de urs. L-am gonit cum am putut. Pot apărea lupi, șacali. Am întâlnit o dată câini, care au vrut să mă muște. Iar acasă ajung pe la patru(nr. ora 16:00). Mănânc și mă apuc de teme. Îmi place să învăț. Îmi plac mult biologia și geografia”, mărturisește Irina.
De când a început școala, mama Irinei cere autorităților din comună să-i ajute copilul, printr-o modificare a traseului microbuzului școlar. S-ar mulțumi și dacă i-ar scurta acest drum chinuitor, nu neapărat s-o ia din fața casei, ci măcar de undeva de la jumătatea distanței. Până acum, nu a găsit înțelegere.
Autoritățile comunei Scorțoasa invocă, de fiecare dată, că drumul până la casa Irinei este greu de parcurs de microbuzul școlar. În schimb, mașina de gunoi a Primăriei, cu un tonaj de aproape cinci ori mai mare decât cel al microbuzului școlar, ajunge, o data la două săptămâni, până în poarta casei în care locuiește Irina. Povestea copilei l-a impresionat până și pe șoferul microbuzului școlar al comunei și, uneori, acesta o mai duce până aproape de casă, la întoarcerea de la cursuri. Primăria, în schimb, invocă lipsa unui departament de transport școlar în structura instituției, ca să poată rezolva cazul. Că așa e în România, țara în care nu vedem cruzimea realității, din cauza hârtiilor.
Un consilier local cu inimă mare, urmașul unor generații succesive de dascăli ai comunei, se luptă din greu, de câteva luni, să rezolve problema Irinei. O problemă care n-ar fi deloc greu de soluționat, dar când aleșii comunei abia se lasă convocați în ședința extraordinară organizată pentru acest caz, bagatelizează urgența, când hârtiile circulă mai ușor decât pasul autorităților pe drumul către casa fetiței, pentru a aprecia corect starea drumului pe care ar trebui să circule microbuzul școlar, când ședința Consiliului Local se transformă în concurs de replici acide între aleșii majoritari și cei ai opoziției, lucrurile nu au cum să se rezolve. Adrese peste adrese către instituțiile statului abilitate să se implice în acest caz, măsuri luate doar pe jumătate, fără ca cineva să facă un pas din birourile instituțiilor respective, pentru a verifica în teren dacă în calea microbuzului școlar către casa Irinei stau motive reale sau pretexte. Toate acestea o condamnă, în continuare, pe copila de 11 ani să parcurgă calea grea până la răscrucea de drumuri, de unde o preia microbuzul școlar, un drum anevoios la care puțini oameni mari se încumetă.
Documentele au făcut mai multe curse decât microbuzul școlar
Noul an școlar a venit odată cu prima inițiativă la nivelul Consiliului Local Scorțoasa de a rezolva problema transportului școlar cu care se confruntă elevii din zonele îndepărtate ale comunei. La propunerea unui consilier local, în data de 15 septembrie a.c, Consiliul Local Scorțoasa a adoptat Hotărârea Nr. 73, prin care s-a aprobat închirierea unui al doilea microbuz, cu scopul de a acoperi și cele mai îndepărtate zone în care locuiesc acei elevi nevoiți să străbată distanțe mari până la punctele de îmbarcare ale microbuzului școlar funcțional în prezent. Primăriei i-a revenit sarcina de a înființa stații noi din care elevii să fie preluați. Hotărârea în cauză nu a fost pusă în practică nici până în ziua de azi. Dacă s-ar fi aplicat, cea mai apropiată stație de casa Irinei s-ar fi aflat la o distanță de 300 de metri, lângă școala veche și nu la doi kilometri distanță.
În lipsa aplicării hotărârii, câțiva consilieri locali au solicitat Primăriei Scorțoasa, în data de 6 octombrie a.c., să modifice cel puțin traseul microbuzului școlar, cu o pelungire până aproape de casa Irinei. Solicitarea nu a primit un răspuns nici până în ziua de azi. Aceeași adresă a fost trimisă și Inspectoratului Școlar Județean, care a transmis un răspuns oficial prin care a aprobat transportul elevei Irina Niță doar la întoarcerea spre casă, după programul școlar și asta uneori, în funcție de “starea meteo și condițiile de anotimp”.
HCL Nr 73 prin care s-a aprobat închirierea celui de-al doilea microbuz pentru elevii din Scorțoasa 
Soluția Inspectoratului Școlar Județean Buzău
Am încercat să întrebăm conducerea Inspectoratului Școlar care a semnat adresa de mai sus, ce ar trebui să se întâmple în zilele în care ”starea drumurilor și condițiile meteo” nu permit accesul microbuzului. Dar, insistența cu care am solicitat, timp de o săptămână, un punct de vedere, nu și-a găsit răspuns. Pentru că, incompetența se ascunde, de multe ori, în spatele tăcerii. Așa cum e și în acest caz.
În județul în care numai în prima tranșă s-au investit peste 8 milioane de euro în transportul școlar și urmează ca alte milioane de euro să fie investite în tranșa a doua, sunt încă elevi pentru care drumul spre școală a rămas o aventură periculoasă. Conducerea școlii din Scorțoasa pare că vorbește despre un alt drum decât cel pe care îl parcurge de două ori pe zi Irina, odată de acasă spre școală și apoi de la școală spre casă.
Situația elevei din satul Deleni, nevoită să parcurgă zilnic kilometri pe jos, cu noaptea-n cap, pe un drum ce trece prin locuri pustii, unde deseori a fost semnalată, prin RO-ALERT, prezența ursului, pe unde mișună șacali, lupi și haite de câini, rămâne în continuare o problemă fără soluții la nivelul factorilor de decizie de la nivelul comunei Scorțoasa.
Motivele sunt halucinante. De la director de școală la primar și, mai departe, la Consiliul Local, cazul se lovește de refuzuri categorice, iar explicațiile sunt pledoarii în favoarea respingerii oricărei soluții de a o aduce la școală în siguranță pe eleva de clasa a V-a, din Deleni.
Directorul Școlii Gimnaziale Scorțoasa, Liliana Moraru, când se referă la cazul Irinei, vorbește de un “drum impracticabil, imposibil de parcurs” de către microbuzul școlar, deși același drum îl parcurge o dată la două săptămâni mașina de gunoi a Primăriei, care are o masă totală de cel puțin 5 ori mai mare decât cea a unui microbuz de 16 locuri + 1, precum cel care asigură transportul școlar în comuna Scorțoasa.
“Irina, comparativ cu ceilalți elevi, parcurge nu neapărat un drum mai lung, pentru că toată comunitatea noastră se întinde pe o suprafață destul de imensă și în general elevii merg mai mult pe jos. Doar că stă într-o zonă oarecum izolată și probabil din aceast motiv sunteți atât de interesată de situația ei. Vine în fiecare zi la școală, iar în situația în care nu a putut ajunge, am fost anunțați. Dacă ați merge în teren, da, drumul este un drum impracticabil. Iar noi nu ne permitem să punem în pericol situația celorlalți elevi care se află în microbuz. Deci, dacă mă întrebați dacă se ajunge cu microbuzul până la casa fetiței, nu se poate ajunge.”, spune directorul școlii din Scorțoasa.
Noi, jurnaliștii, am mers pe drumul pe care îl are de străbătut Irina până la microbuz. Am urcat la ora 6:00 dimineața, cu un autoturism care a parcurs, fără probleme, distanța respectivă. Cei care nu au făcut acest minim efort sunt cei care nu văd realitatea crudă, de hârtii și își acoperă incompetența cu ele. Când vine vorba despre soluțiile stabilite la nivel de școală în acest caz, directorul Liliana Moraru ne vorbește fix despre acelea care se află de multă vreme pe hârtie, dar care nu au fost puse în practică vreodată:
“ În ultima perioadă, nu mai merge atât de mult la școală pentru că a fost adusă de către noi atunci când a fost cazul. După ce am primit sugestii, mă rog, au fost făcute solicitări dacă am putea prelungi microbuzul școlar până acolo și am discutat acest lucru la nivel de comunitate locală, am găsit o soluție temporară până când vom primi celălalt microbuz. Microbuzul va ajunge mai aproape de casa fetiței, la întoarcere, până când primim aprobare de stații aproape de casă.”
Singurele realități pe care nu le poate nega directorul școlii din Scorțoasa sunt situația școlară bună a Irinei și dorința sa de a învăța carte, o motivație cu mult mai puternică se pare decât pericolul la care se expune zilnic pentru a ajunge la școală.
“Nu sunt probleme din acest punct de vedere. Fetița învață binișor, este de la început la noi, este în clasa a cincea, adică nu sunt situații de corigență, este o fetiță normală, obișnuită, vine mereu la școală”, recunoaște directorul Școlii Gimnaziale Scorțoasa.
Primăria Scorțoasa a ieșit din parteneriatul cu CJ pentru prima tranșă de microbuze
La nivelul Primăriei comunei Scorțoasa, cazul Irinei Niță se complică și mai mult. Primarul Vasile Săcuiu recunoaște că este nevoie de un al doilea microbuz școlar pentru a rezolva problema elevilor din zonele izolate și, cu toate acestea, refuză să răspundă solicitării de a închiria un al doilea microbuz școlar spunând că îl așteaptă pe cel de la Consiliul Județean.
Tot primarul a fost cel care a propus spre aprobare Consiliului Local ieșirea din parteneriatul încheiat cu CJ pentru microbuzele care s-au împărțit în prima tranșă către 41 de localități din județul Buzău. 35 dintre acestea au fost achiziționate de CJ prin Planul Național de Redresare și Reziliență și Programul Regional Sud-Est 2021-2027 și au fost distribuite în localități aflate în zonele de câmpie ale județului, iar alte 6 au fost cumpărate cu bani din bugetul județean. Dacă nu ar fi renunțat la parteneriatul cu CJ, poate că unul dintre cele 6 microbuze achiziționate de CJ din fonduri proprii ar fi ajuns la Scorțoasa.
“Îmi pare rău să vă spun că nu este singurul caz din localitate. Mai avem cazuri unde parcurg 1,5 km și 800, 500 de metri. Îi avem în evidență pe toți. Problema este că avem un singur mijloc de transport deodată și cu el trebuie să transportăm aproximativ 12 elevi ca să-i aducem la timp la școală și să-i luăm de la școală în condiții de siguranță.(…) Când vom avea al doilea mijloc de transport, atunci timpul de transport al copiilor, ca să înceapă toți la timp, se va împărți pe cele două mijloace de transport și atunci, cu siguranță, vom putea să mărim traseele în așa fel încât să nu întârzie. Imaginați-vă, orice orice traseu prelungit înseamnă timp în plus! Oricum, copiii acum pleacă de acasă pe la 6:30, ca să putem să i aducem pe toți până la ora 8:00, 8:00 și ceva când încep cursurile. Este delicat. Acum, având un singur mijloc de transport, ar însemna 2 km dus întors, înseamnă vreo trei sferturi de oră pe care să-l facă microbuzul dus-întors”, ne spune primarul comunei Scorțoasa.
În realitate, drumul respectiv se parcurge în cel mult 15 minute, dus-întors, o realitate cu care, în final, a fost de acord și primarul.
“Dar acum și un sfert de oră… Imaginați-vă că asta însemnă să nu fie copiii toți la timp la școală. Un sfert de oră în plus… Este vorba de 200, 250 de elevi, care trebuie să înceapă școala în același timp. Și, v-am spus, e vorba de o săptămână, două, până când vom primi și noi un microbuz, așa a promis Consiliul Județean.”, a mai spus Vasile Săcuiu.
Dacă Primăria Scorțoasa ar primi mâine de la Consiliul Județean microbuzul mult așteptat, Irina ar fi nevoită să meargă în continuare 2 kilometri pe jos, cu noaptea în cap, cel puțin o lună sau atât cât va fi nevoie pentru înființarea noilor stații de îmbarcare, inclusiv pe cea de lângă casa sa . O problemă care, la fel, se află în discuția autorităților încă din luna septembrie. Primarul Săcuiu promite abia acum că o va rezolva “în curând” și că, odată începută treaba asta, nu crede că va dura mai mult de o lună.
Demersuri corecte, dar fără rezultat
Prefectul județului Buzău, Liliana Sbîrnea, a confirmat pentru Sansa News că situația de la Scorțoasa putea fi rezolvată de Consiliul Local, printr-o hotărâre de modificare a traseului microbuzului școlar sau se putea găsi o altă soluție. “Așa cum știm, fiecare problemă are cel puțin o rezolvare”, a subliniat prefectul județului. CL Scorțoasa a avut la îndemână două soluții în acest caz, dar a refuzat pur și simplu să apeleze la vreuna din ele. Ar fi putut ori să pună în aplicare HCL 73/15/09.2025, prin care s-a aprobat închirierea temporară a încă unui microbuz școlar, ori să prelungească traseul existent cu mai puțin de 2 kilometri, până aproape de casa Irinei.
“Modificarea traseului microbuzului școlar, stabilită prin hotărâre de Consiliul Local, putea rezolva problema accesului la educație al elevilor, ținând cont de distanța față de locuința copilului și de necesitatea reducerii abandonului școlar. În ceea ce privește traseul microbuzului școlar, el este stabilit prin hotărâre de Consiliu Local. Deci, modificarea traseului se poate face printr-un proiect de hotărâre a Consiliului Local, care putea fi inițiat inclusiv de domnul consilier care a făcut aceste adrese către Inspectorat, Primărie, respectiv școală. Voi discuta și cu primarul localității și cu Inspectoratul Școlar, astfel încât să ne asigurăm că în timpul cel mai scurt această problemă va fi rezolvată. Probabil că nu până la vacanța de iarnă, că mai avem puțin până la vacanța de sărbători, dar începând de anul viitor sunt convinsă că avem toate șansele să rezolvăm această situație. La acest moment, trebuie să vă dați seama că nu știu care e situația, câți copii trebuie să adune acel microbuz, pentru că e posibil, dacă are un traseu foarte lung, să nu permită să încadreze într-o oră, de exemplu, să poată să ducă toți copiii la ora 8:00 la școala respectivă, dacă distanțele sunt destul de mari și are de strâns foarte mulți copii, dar ideea este că noi trebuie să rezolvăm situația tuturor elevilor, ca să reducem abandonul școlar și fiecare copil are dreptul la educație. Și atunci trebuie să ne străduim să le permitem accesul în școală. Consiliul Local este cel care trebuia să modifice traseul și să aducă cât mai aproape de locuința copilului traseul microbuzului.” a spus prefectul Liliana Sbîrnea.
Cand a spus atat Guru Georgescu cat si taica Tiriac ca tara asta are nevoie de meritocratie, ca pe un prost onest il mai inveti, si faci treaba buna cu el, dar dintr-un ticalos nu scoti niciodata om, am ras inteligenti cu totii. Doamne fereste sa pateasca ceva unul dintre copiii aceia, mi-e sa nu iasa tambalau cu furci si topoare si atunci sa vedem capacitatile ascunse de 4×4 la perpedes ale dnei director si consilierilor alesi de fratii, cumnatii si vecinii lor sa le faca viata normala, daca nu usoara. Tare-s curios ce parere ar avea dna director daca s-a desfiinta scoala pe care inteleg ca mai mult o carmuieste profund, cu 6 copii mai putin, s-o pricepe, ironia sortii, la autostrazi, acolo unde ne-a spus premierul ca sunt locuri de munca destule? Abia astept ca toti inutilii astia de aproape 250 de directori din judet sa dea examen pana-n agust 2026 pentru posturi, cum a zis ca vor pati dl ministru David! Doamna de la Scortoasa pare competenta foc, nu-mi fac griji totusi.
Tristețe mare…