Actualitate

Zona din Buzău care se află pe lista scurtă a locurilor în care poți face ”birdwatching”

Pe 1 aprilie, Societatea Ornitologică Română sărbătorește, în fiecare an, Ziua Păsărilor. Pentru prima oară, micile viețuitoare au fost sărbătorite în această zi în perioada interbelică. După mai mulți ani de pauză, această zi e sărbătorită din nou, începând cu anul 1994.

Balta Albă din Buzău este una dintre puținele zone din țară unde trăiesc, laolaltă, mai multe sopecii de păsări, unele dintre ele foarte rare. Tot aici, curioșii și pasionații pot lua parte și la activități de observare a păsărilor, fiind un loc cunoscut pentru ”birdwatching”.

Deși este în principal zonă de iernat pentru păsări, Balta Albă este vizitată și în celelalte sezoane, tocmai pentru că are o faună diversă.

”Lângă maluri, pe sol, pot fi observate cuiburi de ciocîntors, nagâț, iar în zona grindurilor pot fi văzuți prundărașul de sărătură și califarul alb. De asemenea, pe malurile din sud-vest pot fi întâlnite cuiburi de prigorie, lăstun de mal, dumbrăveancă sau vânturel roșu.

Totodată, pot fi întâlnite și alte specii rare: chirighița cu obraz alb, chirighița cu aripi albe, pescărușul mic, țigănușul. Rața mare, rața cârâitoare, rața cu cap castaniu, lebăda de vară, graurul, codobatura se numără și ele printre speciile care pot fi regăsite acest areal. În general, acestea din urmă sunt în căutare de hrană, mai ales în zonele cu alge plutitoare, iar dată cu reapariția unor cantități mici de pește (caras), balta a început să fie vizitată sporadic și de pelicani”, scrie paradisul-pasarilor.ro.

Balta Albă este inclusă în Proiectul Natura 2000, iar Societatea Ornitologică Română derulează inclusiv un proiect european pentru conservarea uneia dintre speciile întâlnire aici. Este vorba despre gâsca cu gât roșu sau Branta ruficollis, o specie pe cale de dispariție la nivel mondial. 80% dintre exemplarele care mai există în prezent iernează pe teritoriul României, bună parte dintre ele chiar la Balta Albă.

” Aproape toată populația globală (80-90%) iernează, în principal, în regiunea Dobrogei, atât în România, cât și în Bulgaria. Uneori, stoluri mici mai rămân să ierneze pe țărmul Marii Caspice, în Azerbaijan, în timp ce altele ajung în Grecia, iar rareori, în număr foarte mic, unele stoluri migrează până în Ungaria, Turcia, Iran și Irak. De obicei, formează stoluri alături de gârlițele mari (Anser albifrons). În România și Bulgaria, în principalele cartiere de iernare, gâștele se hrănesc pe terenurile agricole cultivate cu grâu de toamna și orz, resturi de porumb, ierburi și răpită. Din când în când, păsările zboară la lacurile de coastă pentru a se adăpa. Aceste lacuri, situate de obicei la 50 de kilometri de zona de hrănire, sunt folosite și ca locuri de înnoptat. Apropierea acestora de locurile de hrănire poate influența și distribuția gâștelor pe timp de iarnă”, arată specialiștii Societății Ornitologice din România.

Mai multe detalii despre proiectul de monitorizare și conservare a acestei specii puteți găsi AICI.