Actualitate

Situația alarmantă a locurilor de muncă din Buzău are soluții. Care ar fi acestea și ce presupun?

Statisticile Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă din Buzău arată că firmele se confruntă cu un deficit acut de personal. Angajatorii au ajuns în punctul în care iau în considerare varianta de a muta capacitatea de producție, după cum șansanews.ro a scris AICI.

Însă discuția este mai amplă, după cum s-a văzut în emisiunea Sens Direct de la Focus TV, moderată de Doru Gheorghiade. Lipsa forței de muncă este acută la ora actuală. Aproximativ jumătate din numărul șomerilor aflați în baza de date a AJOFM, care sunt apți de muncă, se regăsesc în localități unde nu e de muncă, iar singura șansă e naveta, dar distanța e mare față de municipiul Buzău, unde se regăsesc cele mai multe locuri de muncă vacante. Este, de exemplu, cazul localităților Siriu, Nehoiu, Gura Teghii, Valea Sălciei, Buda sau Racovițeni. Microbuzele cu ajutorul cărora ar putea face oamenii naveta sunt în număr foarte mic (unul sau poate două pe zi), iar orele de plecare și de sosire sunt nepotrivite.

Și deși oamenii au bună-voință – aceștia vin în oraș la AJOFM pentru diverse acte (viza periodică sau când sunt chemați pentru locurile de muncă vacante sau pentru cursuri de calificare), problema transportului rămâne una de luat în calcul.

Cu toate acestea, luate progresiv, problemele ce conduc la această lipsă a forței de muncă și-ar putea găsi soluții.

„Este o soluție clar logică adică să muți o parte din mediul economic, cu facilitățile de rigoare pentru serviciu, în mediul rural, iar cealaltă soluție, din discuțiile pe care le avem aproape zilnic cu angajatorii și asta pentru că luna viitoare pe 14 vom avea din nou o Bursă a Locurilor de Muncă, oamenii spun un lucru: „Eu sunt dispus, ca angajator, să am un program foarte flexibil. Nu e nicio problemă dacă îmi vin din 100 de persoane, să zicem, 50 cam asta este media unei societăți din zona de mijloc a asociațiilor din Buzău, 20 îmi vin nu la ora 08.00, ci la ora 11.00 și pleacă nu la ora 16.00, ci la ora 19.00, nu știu dacă sunt neapărat opt ore. Ideea este că eu sunt foarte flexibil, accept acest program, numai să găsesc de unde să îmi vină forța de muncă. Pe partea cealaltă sunt angajatori care deja și-au cumpărat flote de transport de autobuze pentru a aduce această forță de muncă, dar nu toți pot face lucrul acesta. Costurile sunt uriașe. Și mai ales în zilele acestea unde au explodat costurile a tot ce înseamnă combustibil, materie primă etc.

Nu există soluții ideale. Ideea este să am posibilitatea să aduc această forță de muncă din zonele în care ea locuiește. Am mai auzit discuții în care se punea problema relocării la Buzău. Haideți să fim serioși. Oamenii aceștia stau acolo pentru că au o casă bătrânească, au un loc al lor. Vin la oraș, trebuie să stea în chirie, cu ce să stea în chirie? Trebuie să își cumpere o locuință, deja e mult”, a declarat, la Focus TV, directorul AJOFM Buzău, Ionel Tociu.

O altă problemă complexă este analfabetismul. Orice contract de muncă presupune o serie de responsabilități pe care și le asumă angajatul, deci un set de obiective ce va fi depășit de acesta și pentru care angajatorul îi oferă salariul acestuia. Însă atunci când analfabetismul oprește acest proces normal de derulare a unei activități, atunci o soluție ar fi realizarea unor proiecte de țară, strategii care să conducă la acoperirea deficitului în ceea ce privește forța de muncă calificată sau necalificată cerută de mediul economic.

„Am avut câteva campanii în care am luat punctual, cu angajatorii, cătinel, fiecare localitate, comună, sat ca să scotocim după forță de muncă. Am găsit ceva forță de muncă, am adus-o la oraș, angajatorii i-au campat, le-au oferit cazare, o masă, un salariu pentru ceea ce făceau în cadrul angajatorilor. Problema este că, în momentul în care am adus această forță de muncă din mediul rural recrutată, ne-am dat seama că într-o săptămână, două nu prea ai cu cine să faci treabă pentru că mare parte din ea este forță de muncă necalificată. Ce să discut cu acela care nu știe să scrie și să citească, are peste 45 de an – aceasta din statistica pe care v-am furnizat-o și pe care o facem mereu – și care, până la vârsta asta, nu a învățat să scrie și să citească? Vă dau un exemplu elocvent: li s-a cerut la două persoane: unul care avea patru clase și unul care nu avea nicio clasă, având niște scule în față, să aducă o cheie franceză. Cel care avea patru clase a adus cheia franceză, cel care nu avea nicio clasă nici nu știa despre ce este vorba. Cam asta este realitatea…

În disperare de cauză am încercat să suplinim și această lipsă de alfabetizare și până la ora actuală avem peste 800 de persoane înscrise la așa-numitul program „A doua șansă”. Încercăm să facem față nevoilor angajatorilor pentru că Agențiile pentru Ocuparea Forței de Muncă sunt zi de zi cu acești angajatori și știu care le sunt greutățile, bucuriile și nevoile. Problema care este trebuie discutată la un nivel multi-instituțional cu Ministerul Educației, cu partea de Asistență Socială, cu autoritățile publice locale, cu primarii din zonele respective pentru că nu cred că un primar care are, să zicem, o sută sau două sute de persoane la venitul minim garantat este un primar foarte fericit vis-a-vis de un alt primar care să spunem că are numai douăzeci la venitul minim garantat pentru că acei oameni produc valoare adăugată”, a adăugat Ionel Tociu.

Agențiile de șomaj din țară intervin punctual și încearcă să facă recalificare sau calificare pentru posturile care se cer pe piața forței de muncă în anumite momente, însă această lipsă nu poate fi suplinită de AJOFM sau Ministerul Muncii, care nu se pot transforma în școli profesionale.